Bârfeau şi rupeau între fălcile lor de plastic, între dinţii lor meschini, tot ce se întâmplase în ultima vreme prin Bistriţa...

„Ne fereşte Dumnezeu de ploi şi de caniculă, săptămâna viitoare, aşa scrie la ziar...”

„Lasă că vine în oraş popa Necula... Poate face nişte binecuvântări şi pentru noi, păcătoşii...”

„Mare figură, mare priză la tineri...”

„Şi cui îi pasă...?! Bistriţenii îl aşteaptă pe Arsenie Boca...!”

„Toţi îl aşteptăm pe Arsenie Boca...”

„Careva, oricare, să facă o minune şi pentru Parcul Industrial Bistriţa Sud... Numa' nu se adune afaceriştii...”

„Aşa-i în tenis... totul se urneşte mai greu...”

„Bine c-au votat la Consiliu' pentru pasarela de pe Independenţei...! Acolo om avea şi noi o pită de halit...”

„Eh, parcă numa' noi...! Da' cu ştrandul ce se mai aude...?!”

„Ştrandul şi distracţia ieftină la anu'...!”

„Las' că ne răcorim şi-n alte părţi...! Poezia va fi din nou la Bistriţa, pentru al nouălea an, plutim din nou deasupra mării, cine-ar fi zis...?!”

„Îmi lipsesc figurinele transparente cu verde şi negru! Îmi lipseşte grafica şi semnele de carte din anii trecuţi...!”

„Şi cui crezi că-i pasă...?! Lasă că merge şi aşa...!”

„De Pomohaci nu mai zice nimeni nimic...?”

„Am merita un extraterestru sau măcar o farfurie zburătoare să se prăbuşească dintr-o dată în centru... pe pietonal, peste vreo patru terase...!”

Agăţate cu indolenţă, în gardul de metal, căştile de protecţie bârfeau cu neruşinare. Poate din răzbunare, poate – în locul muncitorilor care le lăsaseră de izbelişte, atârnate acolo, cât a fost ziua de lungă...