...Cum ar fi cei care locuiesc pe a doua jumătate a străzii Cerbului şi care vor avea parte, în curând, de trotuare noi-nouţe, frumos şi optimist colorate, dar şi de borduri proaspete tăiate impecabil. Nu ştim cum vor rezolva problema capacului de canal care se tot străduieşte să iasă la suprafaţă şi poate că va şi reuşi...

După ce că este slabă cât un ţâr, şi abia se ţine pe picioare, de i-ai putea număra şi coastele – la o adică, dacă le-ar avea – îşi permite, cu nonşalanţă să îi sfideze pe bistriţeni şi să facă ceea ce nu mai îndrăzneşte nimeni să facă de ani de zile...!

“Pentru evitarea situațiilor neplăcute care pot apărea în căutarea de Pokemoni, vă atenționăm că, în această perioadă, se vor executa trageri de luptă în poligonul de la Cincu!” au postat pe pagina lor de facebook cei de la MApN. “Să nu trageţi în pokemoni!" a fost una dintre rugăminţile adresate militarilor implicaţi în exerciţiu...

În ciuda faptului că tot judeţul în lung şi-n lat a fost zguduit şi bombardat în weekendul care tocmai a trecut de muzică folclorică (de calitate, desigur!), în ciuda multor piedici sau comentarii maliţioase – la Sîngeorz-Băi câteva fiinţe au cântat într-un tunel de tren fără teamă şi fără să-şi socotească mulţumirea în mii şi mii de spectatori...

Probabil ca să nu-i mai vadă atât de trişti şi posomorâţi pe locuitorii din zonă, poate chiar încercând să le ridice uşor moralul – Primăria a decis că trotuarele unei străzi din centru merită câteva pavele noi, proaspete şi viu colorate. Cei care locuiesc acolo nu prea îşi explică o asemenea investiţie şi sunt total dezamăgiţi de nuanţe.

S-a întâmplat zilele trecute, pe o stradă din centrul Bistriţei, acolo unde o mămică a fost zărită plimbându-se alături de o fetiţă de vreo 5 ani. La un moment dat, aproape împiedicându-se pe trotuar în ceva, fetiţa s-a oprit, şi-a tras mama de mână, întrebând insistent – ce este asta?! CE este asta?

Ziua este abia la început, soarele dogoreşte deja insistent peste Bistriţa, transpiraţia curge şi ea în valuri, iar oamenii normali la cap stau ascunşi prin case, pe sub umbrare... Numai tu te prăvăleşti, obosit, în primul pat care îţi iese în cale – întâmplător aranjat chiar în staţia de autobuz...

După ce au cumpărat-o pentru doar câţiva arginţi – au folosit-o după cum au avut chef, s-au plictisit de ea şi au abandonat-o, i-au întors spatele fără milă, i-au ignorat strigătele de ajutor şi – plini de cruzime – au agăţat-o în ştreangul unei spânzurători. S-a întâmplat zilele trecute, în centrul Bistriţei...!

Ai fi putut să juri că cineva a pierdut – chiar zilele trecute – chiar în Bistriţa, în curtea unei case impunătoare, o casă amplasată strategic undeva aproape de podul Budacului – câteva picături de sânge, poate dulci, poate sărate, poate amărui… care încearcă, fără doar şi poate, să camufleze o crimă…

Scene desprinse parcă dintr-un film SF s-au întâmplat ieri seară, pe o terasă din Bistriţa, acolo unde două domnişoare s-au retras pentru a povesti de-ale lor, fiind la un moment dat tulburate de un cerşetor cu nişte trandafiri ofiliţi în mână… Ce a urmat avea să le bântuie gândurile pentru multă vreme:

Am aflat, cu mare tristeţe, că Rondul nostru de dimineaţă în care încercam să exprimăm subtil un sentiment de admiraţie faţă de tinerii care se relaxează în hamace, a fost citit complet eronat. Şi că mămicile s-au revoltat, înţelegând că ar fi ilegal să te odihneşti într-un hamac în Bistriţa. În realitate, IATĂ care e traducerea corectă a problemei

Mai mare dragul să te plimbi într-o splendidă zi de vară prin parcul municipal din Bistriţa, ca să constaţi că unii dintre noi nu se înţeleg de nicio culoare cu băncile şi că preferă un hamac sănătos în locul unor scânduri incomode. Lumea se vede altfel, simţurile se trezesc la viaţă, iar realitatea în Bistriţa devine şi ea suportabilă…

…şi vine o vreme când ţi se fâlfâie de toată campania electorală sau umanitară, de toate gropile şi asfaltul care lipseşte de pe străzi, ţi se rupe de promisiuni sau destine măreţe, de mulţimi agonizante, de suferinţa universului, de viitorul incert sau de urletele din jur…

Înainte să ne repezim să-i judecăm prea aprig pe tinerii sau liceenii care fumează pe la porţile şcolilor şi prin spaţiile de joacă, n-ar strica să medităm oleacă la simpla realitate că nu există spaţiu de joacă în Bistriţa în care să nu surprinzi, la diferite ore, aproape în fiecare zi, mămici care fumează pe vreo bancă sau chiar la intrare...

Adrian Titieni, fostul candidat de care vorbea tot oraşul până nu demult, a traversat ieri covorul roşu, la Cannes, alături de colegii săi din filmul „Bacalaureat”, un film despre relaţia dintre dintre copii, părinți și adevăr, dar şi despre spinoasa problemă cu care se confruntă părinții în jurul vârstei de 50 de ani.

…ca şi cum un misterios povestitor te-ar lua de mână şi ţi-ar dezvălui oraşul – Bistriţa – şi toate împrejurimile, sub arcul unui curcubeu răsărit deloc întâmplător, într-o limbă familiară, pe undeva străină, pe undeva demult îngropată înăuntru, compusă din sunete care şuieră, se tânguie, răcnesc sau şoptesc despre dragoste…

După ce zile întregi l-am admirat întreg şi zdravăn, după ce a împărţit tuturor cu graţie şi generozitate din frumuseţea lui, într-o dimineaţă l-am găsit zdrobit, prăbuşit la pământ, cu braţul rupt şi uitat aşa spânzurat, ca o rană uitată care aparţine celuilalt şi nu mai interesează…

Pe vremuri, la Mocod, în a doua zi de Paşti se adunau „Craii de la Mocod”, un vechi ritual războinic amintind de felul în care se alegeau căpeteniile străbunilor. 2012 a fost ultimul an în care oficialităţile au resuscitat ritualul, după care nu s-a mai întâmplat nimic. Localnicii îşi închipuie că o asemenea „manifestare” costă foarte mult…

Este duminica Învierii Domnului, biruinţa împăcării, surparea războiului şi înfrângerea diavolului, cum spunea, nu demult, părintele Cleopa, ziua în care Iisus Hristos a zdrobit porţile de aramă şi a transformat moartea în somn, ziua în care mama nu ne mai luminează dimineaţa cu un „Hristos a Înviat!”…

Vrând-nevrând, bistriţenii, ca toţi românii de altfel, se confruntă cu o iniţiativă, o provocare sau o invitaţie fără precedent din partea statului român: au ocazia să cumpere una dintre faimoasele statui semnate de Constantin Brâncuşi – „Cuminţenia Pământului”. Persoanele fizice autorizate şi firmele care vor da bani vor beneficia de deduceri...!

Ca şi cum nu ar fi suficient că ne confruntăm cu atâtea probleme la Bistriţa, ca şi cum nu ne-ar fi ajuns cuţitul la os cu atâtea controale de la DNA, atâţia candidaţi lansaţi la apă cu declaraţii pompoase şi circ, atâtea renovări şi restaurări şi modernizări peste tot – acum ne trezim că avem de rezolvat şi comentat încă o problemă:

Cine să fi fost oare omul mort din căruţă şi surprins, pe ultimul drum, pe lângă Poșta Veche şi Casa Textoris, în anii de graţie 1912? Cine să fi fost cetăţeanul de culoare care făcea furori printre doamne în 1914 la Bistriţa? Dar femeia îmbrăcată în costum popular care traversa desculţă pietonalul Liviu Rebrenu cine poate fi…?!

De câteva zile, pe Odobescu strălucesc magnoliile violete şi îi avertizează – pe cei care ştiu să le asculte şoaptele – că la Bistriţa a venit şi vremea răzbunării. Desigur, urât lucru să porţi pică unui om, să-l pizmuieşti, să-l duşmăneşti, să duci cu tine peste tot răul pe care unul sau altul ţi l-a făcut cu voie, interes sau nepăsare...

Habar nu aveaţi că participaţi la ditamai nunta cosmică – dar uite că vrând-nevrând, vă număraţi printre invitaţi! Din această dimineaţă şi până duminică, 10 aprilie, la ora 9.00, Soarele şi Luna se află simultan în poziţiile lor de Exaltare – un fenomen astronomic care se petrece o singură dată pe an şi e numit de specialişti Nuntă Cosmică.

Conversaţie aprinsă, între două mămici, în apropierea unei case de marcat, la un supermarket, despre înscrierea în clasa pregătitoare. Una dintre ele optase pentru un liceu de prestigiu, dintr-un soi de ambiţie şi tradiţie a familiei. Cealaltă – milita insistent pentru Liceul de Arte.„Dar artiştii mor de foame, dragă!?”

Ne-au răscolit, cucerit, uimit din nou şi în final tulburat definitiv cu muzica şi cu memoriul lor depus la Ministerul Educaţiei – un memoriu care solicită ca elevii din clasele primare să aibă acces la noţiuni elementare despre Beatles, Led Zeppelin, Rolling Stones – când muzica nici măcar nu se face în şcoală…!

Agitaţie maximă pe Bulevardul Republicii, în această dimineaţă: coadă la florării, coadă la vânzătoarele ambulante de ghiocei, plasate strategic la intrarea în şcoli, şi, ca-ntr-o zi de 15 septembrie, toţi copiii aveau flori în mână, sau pacheţele frumos ambalate, sau ciocolată legată cu şnur de mărţişor sau aranjamente florale sofisticate...

E la modă în aceste zile să subliniem cât se poate de clar că suntem artişti profesionişti şi că ştim exact ce facem pentru că avem pregătirea corespunzătoare ca s-o facem, ca şi cum cel din faţă nu ar pricepe cu adevărat că este vorba de un profesionist, ca şi cum un simplu „artist” nu ar spune destul sau totul, ca şi cum...

Vestea s-a răspândit ca fulgerul încă de ieri, când pompierii bistriţeni au sărbătorit cu porţile deschise Ziua protecţiei civile. Pentru că şi-a ales meseria cu sufletul şi a salvat doi oameni dintre fiarele contorsionate ale unui microbus, în timpul său liber, Marian Borgovan din Bistriţa a primit o distincţie specială din partea preşedintelui.

(Aproape) tot oraşul vuieşte în legătură cu numele actorului Adrian Titieni despre care se bănuieşte că ar fi asul din mâneca liberalilor şi candidatul surpriză capabil să-l învingă pe Ovidiu Creţu. „Cred că putem fi suspectaţi de turbulenţe în Rai. Oricât de bine ar fi – ba e prea cald, ba e prea frig, ba ne trage curentul …”.