După ce zile întregi l-am admirat întreg şi zdravăn, după ce a împărţit tuturor cu graţie şi generozitate din frumuseţea lui, într-o dimineaţă l-am găsit zdrobit, prăbuşit la pământ, cu braţul rupt şi uitat aşa spânzurat, ca o rană uitată care aparţine celuilalt şi nu mai interesează…
Fără nicio legătură cu flacăra violetă din esoterism şi din artele marţiale – un concept intens mediatizat în România prin 2010, când politicienii locului au apelat la diverse tehnici paranormale care să-i ajute să obțină voturi, să provoace insuccesul adversarilor şi să-i protejeze de „atacurile” paranormale – Bistriţa străluceşte pe alocuri, colorată în mov…
De câteva săptămâni liliacul mov (mai rar alb) îşi împrăştie generos din parfumul seducător şi gratuit – pe diverse străzi, în diverse grădini ale oraşului…
Într-un singur loc – după ce zile întregi l-am admirat întreg şi zdravăn – un liliac a fost surprins în flagrant, cu braţul atârnând rupt, dezmembrat, spânzurat şi atârnând nefiresc, ca o rană uitată care aparţine celuilalt şi nu mai interesează…
Cine să fi făcut una ca asta…? Natura, cu un fulger aruncat nemilos asupra liliacului…? Sau poate chiar un bistriţean nesimţitor la rănile copacilor care au şi ei un suflet mut cu siguranţă, bine dosit în seva care le curge prin vene…? Un individ sau o individă şi l-o fi dorit pe veci încremenit într-o vază, acasă, dar realizând că a rupt prea mult – l-o fi lăsat la faţa locului, în plata Domnului…? Oricum, în semn de protest, toţi liliecii din oraş şi-au scuturat din flori şi au început să dea semne crunte de oboseală...