- Ai  auzât dumneata, cumătră, ce-a mai făcut Sâdor? Da, Sâdoru de pe Vâlcele... N-ai auzât?

- Nu !Da’ ce-o mai făcut, Doamne, iartă-mă!

Păi, ia ce-o făcut!

Până la destinaţie, am ascultat povestea, încercând să o înţeleg cât mai bine.

Din ceea ce am auzit am înţeles că acesta îi era numele şi aşa îl strigau toţi: Sâdorel!   

Un alint al tuturora, pus celui de pe urmă frate al lor, de cele trei surori mai mari şi de părinţi. El era cel de pe urmă: alintat, protejat, iubit şi ...înţeles.

În anii când trebuia să facă liceul purta caii cu tatăl său, ţinându-i de ham, cărându-i de căpăstru la sapă, în câmp sau în pădure. Nu, că putea încărca căruţa.

El, el să ridice lemnul? E ...copil. El era bun să ridice ciuhe, între mălaie... ca să sperie ciorile.

Dar, câte o ţigară, căpătată, tot trăgea... da ...câte o bere, la fel.

Şcoala nu i-a plăcut sau... nu putea învăţa... Cine ştie?

Ştia să aducă ciuperci din pădure, să pescuiască în râu, să capete halviţă... că i se făcea poftă... Și la bere şi la ţigară i se făcea...

Acum, era bărbat de însurat, dar toţi ştiau că nu trebuie să mănânce halviţă în faţa lui Sâdor, că i se face poftă... Când veneau acasă, fiecare îi aducea, desigur, halviţă.

Sâdor era copilul tuturora,  iar ei se bucurau că rămăsese  în sat... Da, acolo, în casa din deal. Mama nu era singură. Era cu Sâdor. Toate cele trei fete erau plecate.

De la o vreme, lui Sâdor îi intrase în cap ideea de odihnă, de vacanţe, de ieşiri. Oriunde, dar mai ales, la Felix. În staţiune!

Dar, cum o fi stațiunea? Mare? Frumoasă?  Cum?... Cum să ajungă acolo?... Cu ce bani?

Aşaaa... iată, cum... i-a venit ideea...

Mama, în doliul greu, abia îşi târa picioarele, prin casă. Singurătatea şi tristeţea după bărbatu-său o sleiră de puteri. Ce apă? Ce mâncare?

Fetele erau plecate la oraş, la serviciu, pe la fabrici, una în străinătate. Una, muncitoare, alta, tehniciană, alta... Veneau acasă des sau cât puteau de des. Împreună sau pe rând.

Sâdor stă ce stă şi, într-o sâmbătă, porneşte cu trenul spre oraşul surorilor lui, nerăbdător să schimbe peisajul, dar cu gândul la ...staţiune.

Ajunge spre seară. Ştia că ele se întâlnesc undeva, la un disco, în oraş, că era sfârşit de săptămână şi sfârşitul.... anului de doliu.

Intră acolo unde ştia că le găseşte, venit pe neaşteptate.

-Sâdore! îl strigară ele, făcându-i cu mâna, de pe ringul de dans.

Îmbrăcate-dezbrăcate, cu câte un partener fiecare, îi schiţară un zâmbet şi un gest  de chemare, spre cel ce venea înspre ele.

Cu blugi, cu adidaşi strânşi prea tare în şireturi, de vârf ridicaţi în sus, cu o geacă de piele, din petice colorate-decolorate ...de la negru, la roşu, cu un chipiu pe cap, intră Sâdor hotărât, nervos şi grăbit. Nervos, aruncă din mână chiştocul, jumătate, al unei ţigări neterminate.

-Da’, bată-vă ploaia, să vă bată, c....e ce sunteţi voi! Mama-i pe laiţă, acasă, şi voi vă bateţi c......le  de-o-laltă, aici, la disco?  No, acasă, fuguţa, că-i bai! Şi să-mi daţi, repede, nişte bani! Mă duc înainte că, până sosiţi voi, să rezolv cu copârşăul, cu clopotarul şi groparii că aşa nu se poate! Bată-vă să vă bată, c...e hâde ce sunteţi!

Surorile amuţesc! Vestea le-a paralizat. Cum se poate una ca asta? Ce să facă?

Să-i dea bani lui Sâdor, să zboare înapoi la mama, iar ele, plângând şi tremurând în noapte abia îşi găsesc hainele negre şi... un vecin, cu o Skoda veche, care să le ducă urgent la mama, că trenul nu circula până la ei, iar satul lor era departe.

Pornesc, tremurând, şi ajung noaptea, la casa părintească, sus, pe dealul din capătul satului.

Dupa ce treceai de curbă, vedeai pe geamul autobuzului o casă cu târnaţ, împrejmuită cu un gard de lemn.

Lespezile de piatră serveau drept trepte. Păşitorile, lăsate din loc în loc, pe cărarea ce lega portiţa de la drum de târnaţ, erau resturi din piatră din fundaţia casei.

Uştioara scârţâie, prelung, iar câinele se zbate în lanţ. Pare flămând.

- Tomiţă! Tomiţă! Ce ai? Taci! Nu ne cunoşti?

Ele urcă treptele, una câte una. Să pună mâna pe clanţă? Să deschidă uşa? Doamne... Mama lor... moartă! Doamne! Cum a fost posibil oare? Cum?

Au lăsat-o bine, le-a petrecut la poartă, le-a făcut cu mâna... Nu ştiau că e atât  de bolnavă... Cum?

Dintr-o dată, în cameră lumina se aprinde, uşa se deschide...

-Doamne, dragele mamei, da’, ce-aţi păţit? Doamne fereşte!

Mama, în picioare, necrezându-şi ochilor că vede fetele îmbracate în negru, îmbrobodite cu baticuri negre, plânse, toate, în plină noapte, în târnaţ, în dreptul uşii:

- Ce aţi păţit?

- Mamă, mamă,... mamă!...

Până să-şi revină din şoc, una dintre ele, atâta a apucat să- ntrebe:

- Unde-i Sâdor, mamă? Unde-i, mamă, că-l omor... Ia ce ne-o făcut!

- Sâdor? Sâdor îi dus de-asară, la... Felix... cu Ionu Cătrinii, cu maşâna lui, că o avut şi el loc, cu ei. Da’ ce-o făcut?

- Ce-o făcut, o făcut! O făcut una mare şi nerumegată, mamă! Da’ s-o întoarce el şi i-om da noi iară... halviţă... să nu i se mai facă poftă! De dulciuri, de bere, de ţigări... de mare. Are el poftă de halviţă şi de mare?

Cu toţii ştiau că, dacă mâncau halviţă în faţa lui, trebuiau să-i dea şi lui, că i se face poftă.

La fel i s-a facut poftă de... mare.

- Apoi, lăsaţi-l, în plata lui Dumnezeu, că auzâţi, ce mi-o făcut, ieri - zice mama.

L-am trimăs la cooperativă, să-mi aducă nucă de cocos, ca să pun pe o prăjâtură. O început să aducă şi pe-aicea, că n-am mai văzut până acum.

I-am arătat, presărând pe prăjâtură că mai aveam în plic... cum mi-aţi adus voi...

- Bine, mamă, las că îţi iau!

După o vreme, se întoarce şi-mi aduce.

- Auzi, mamă, n-am ştiut a zâce!Am uitat!

- Şi, cum ai cerut?

- Am zâs aşa: Tu, Alină, să faci bine, să mi-l dai pe copos. Da, de ăla ,alb!

- Vai, Sâdore, ce să-ţi dau?

- Pe copos!

- No, spune-mi, Sâdore, la ce-ţi trebe?

- Să-l pună mama pe prăjâtură, uite aşa! Îi arată după cum i-am arătat eu lui.

- No, bine, Sâdore, bine! Pe ăsta ţi-l dau, că-i aici, în pungă, că, pe celălalt, n-am cum, că-i la Bucureşti!

No, aesta-i Sâdor!