Nu-i greu să citești, parcă, meseria de muncitor român sau de îngrijitoare, dacă analizezi într-un aeroport, graba, ținuta și privirea celor ce așteaptă să urce în avionul care zboară spre acasă.

Da, și Irina s-a întors, nu demult. Acum e singură. Nu i-a mai adus pe cei doi copii de care a îngrijit atâția ani. Mulți ani. De câte ori venea în concediu, îi purta de mână, prin sat. Ca pe copiii ei, căci așa i-au și rămas. Cu totul. Cu casă, cu masă, cu… domnul, tatăl copiiilor. Ea a ținut loc... de toate.

Până când, prietenul acestuia, om înstărit atunci, cu bani mulți, a decis să-și cumpere o casă de vacanță aici, în țara ei. Da, în țara ei, despre care auzise atâtea lucruri frumoase și care îl atrăgea ca un magnet. Cum să nu? Totul era mai ieftin decât oriunde, regulile vieții erau cu totul altele, iar el putea să-și îndeplinească atâtea visuri! Mai putea chiar să câștige ceva din timpul pierdut…

Auzise el de femeile frumoase de aici… Buletinul spunea 60 de ani, dar ținuta lui atletică nu o arăta deloc. Nu l-ar fi trădat!

Părul grizonat la tâmple îi dădea un farmec aparte, iar barba îngrijită te atrăgea făcând-o să-i caute buzele. O privire aruncată – doar el știa cum - o făcea să i se înmoaie genunchii. Ceda ușor în fața lui. Știa să fie dur și tandru, să-și înmoaie vocea sau să domine. Ea... femeie. El... putere, farmec, bani, mașini, curtoazie…

O casă la țară, în România? Cu terenuri în jur, cât vezi cu ochii? O casă la margine de sat, ascunsă printre niște copaci și tufe? Cine putea bănui ceva? Cățelul, legat pe lanț, nu lătra niciodată de foame. Grătarul încins sfârăia zilnic. La casa renovată, cu aspect exterior rustic, luxul interior te făcea să pierzi amintirea trecutului și să huzuresti, fără limită de timp. Beciul imens, plin cu de toate, dar mai ales cu sticle de vin, după gusturile fiecăruia. Sala de billiard, pariurile, sala de mese, imensă, coridoare, băi, dormitoare și mai ales, grădina, trandafirii, gazonul, mesele mereu încărcate, pahare, băutură și… invitați.

Se cunoșteau între ei, căci se adunau, în șoaptă, la primul semnal, evadând din aglomerația blocurilor, căutând libertatea, în tot și toate. Cu toată selecția cerută. Femeile nu trebuiau să facă absolut nimic. Singura condiție era să se îmbrace în haine colorate, culori pastel, cu fustițe scurte, aranjate și dichisite, să aștepte la locul indicat, acolo de unde, o mașina super luxoasă le va lua.

Șoferul era stăpânul. Totul se făcea doar după gustul său și pretențiile afișate de el.

Cu ea intră în vorbă direct, ca și cum s-ar cunoaște de o viață. Era amabil și politicos, iar primul lui gest a fost unul îndrăzneț. O mângâiere caldă a mâinii, ca o protecție sau încurajare. Cum să nu își dorescă să fie ținută în brațe? Strâns! Un bărbat puternic, cald, iubitor, curtenitor. Lângă el își găsea toată liniștea dorită.

Nu mai este loc? Dormitoarele sunt pline? Las' că nici hotelul nu-i prea departe.

Și locul din parcare îl cunoaște. Atât de bine! La coborâre, fără să o mai întrebe absolut nimic, îi ia bagajul din brațe ca și cum acolo ar locui. Ce inviație mai bună să aștepte? O noapte în brațele lui a fost destul ca ea să nu vrea să-l mai uite și să nu-și dorească să-l înlocuiască cu altcineva. Multă vreme… Un an sau doi sau… o viață întreagă.

Vorbesc prin fb sau prin telefon și trimit fotografii. O, nu, nu e singur! Nici n-a fost vreodată! Iar în meseria lui, de instructor de înot, n-are cum să fie! Pregătește lotul feminin de înot al orașului acela. Departeee… Da, competiții, antrenamente, deplasări… Cum? Ce să facă ea, acolo? Cu banii nu se descurcă prea bine. Nuuuu! De curând a intrat într-o belea. Numai el știe cum. Nu vrea să discute despre asta. Cu cine? Soția l-a părăsit, iar actuala lui amantă de acolo, are tot meritul.

I-a plătit totul, ca să-l scutească de alte necazuri. Acolo, legea e mai aspră! Dar ea e o urâtăăă…! Urâtă! Vai, o doare urâțenia! Dar nu contează! Nu! I-a plătit tot! L-a salvat! Tot, însemnând și căsuța lui de vacanță, care de acuma e proprietatea ei. Ei, invitații, cu toții știu asta și nu vor să o supere cu nimic. Doamne ferește! Oricum, nu stă mult. Aruncă un ochi, face un control de lămurire și… pleacă. Știe că el nu are ce îndrăzni prea mult…! Se plimbă printre invitații de la petrecere. Ca un căpitan. Privește. Fixează. Analizează. Înțelege multe… Oare?

Nu, nu găsește nimic. Cu toții sunt cupluri. Prietenul de azi, vecinul din dreapta ei, e atent doar la ea. Oricum cea de peste masă nu-i înțelege gesturile. Doar frica. Să nu se trădeze cu nimic. Nici măcar cu o privire. Cum? Ea e prietena prietenului de peste masă, cea care a făcut atât de multe pentru ei, gazdele. Fără ea, actele, la judecătorie, nu s-ar fi semnat. Trebuia împuternicire, relații, încredere… Păi! Doar ea a avut relațiile. Cu translatorii și nu numai. Până să rezolve cu actele, o împuternicise pe secretara din birou să rezolve ea.

El, departe, ocupaaat. Trimitea bani și bani și bani. Nu ajungeau. Erau prea puțini. Iar lucrurile nu avansau deloc. Până una – alta, s-a mutat secretara în noua proprietate, care nici nu visa să nu-i rămână ei. Cui trebuia să-i dea explicații? Nici măcar cățelului din curte. Da, cățelul, grătarul, rufele ce camuflau, gardul înalt… etc. Până când, ea, Irina, a descoperit totul, așa, făcând o pană de bicicletă, în apropierea casei, văzând, înțelegând și… rezolvând totul.

Nu merita ea să fie acum oaspete de seamă? Cine o putea bănui de altceva? Altfel, era prea frumoasă și putea să devină pericol. Bărbații n-o scăpau din ochi. Dar cu soțul ei, nici măcar nu se priveau la masă. Ce ar fi putut să i se pară? Ei, amantei salvatoare, legitimă oarecum, venită din țări străine, în control.

Afacereee! Cu asemenea sumă, unde mai puteai cumpăra un astfel de rai? Un asemenea lux? Femei frumoase, aventură, refugiu, intimitate. Iar valoarea terenului e atât de mare, comparativ cu investiția de început! Mai sunt terenuri și…

Ascuns de ochii lumii, retras după un gard, ferit de orice bănuială, cu toate riscurile asumate, nu-l poți lua de oriunde.

Ascunsă de ochii lumii, retrasă de orice bănuială, pitită bine… Cine, ce bănuială poate să aibă? Doar ea, Irina, este atât de fericită! Visează, dorește, speră.

- Vrei să ți-l arăt în poze? Uite-l! E bărbat bine, ce zici? Dar nu-și arată vârsta, nu-i așa? Cine-i dă 60 de ani? Are atâtea pe cap! Cine să-l ajute mai mult decât mine? Drept răsplată, uite, vrea să mă lase să administrez întrega proprietate, cât timp e plecat. Vine doar o dată pe an… Uite, cheile mi le-a lăsat mie.

- Bine, bine, dar de ce nu te duce și pe tine cu el? Ai fost atâta vreme… Cunoști limba… Ai îngrijit de copiii verișorului lui…

- Păi, s-au certat din cauza mea. Apoi, el acolo nu mă poate ține. Nu-l lasă amanta lui. Ce să facă? Fără ajutorul ei, n-ar fi ieșit din impas.

- Da, dar și fără ajutorul tău, ar fi rămas fără casă. Ba, pe deasupra îl și iubești! De ce nu-ți găsești pe altcineva? Stai și-l aștepți? Te încălzește doar poza lui. Și că îți mai scrie, din când în când… Nu merită, îți spun eu!

- Ba nu, o să vezi că într-o zi o să mă ducă cu el. Nu acum. Acum are alte obligații. Dar o să se întoarcă, așa cum a promis! O să vezi!

- Bineînțeles! Doar n-a lăsa de haram atâta proprietate!