Eşti martor la un eveniment care poate deveni o ştire? Sună-ne sau trimite un mesaj pe Whatsapp la 0728237215! | Ai filmat sau fotografiat o situaţie inedită care poate deveni o ştire? Trimite un e-mail pe adresa: redactia@bistriteanul.ro |

RECOMANDĂRI
Casa Cu Bere, Italtextil, IMP România și Central Motors fac angajări! Alte locuri de muncă disponibile:
FOTO/VIDEO - Și-a salvat camarazii de la moarte, în Afganistan, iar acum își pune din nou viața în pericol pentru a-și face bine fiul
EXCELENT: Diana Spătărescu, elevă în clasa a XI-a la Infoel, a câștigat Premiul Gopo – echivalentul Oscarurilor românești
FOTO - Organizația Off-Road Năsăud, la Casa Sf. Iosif din Odorheiu Secuiesc: «Am primit mai mult decât am dăruit»
FOTO/VIDEO - INEDIT! Vă e dor de roșiile din grădina bunicilor? Vă ajută un liceu din Bistrița
FOTO: Descoperă tendințele sezonului în noua colecție Sense SS 2018!
Două prietene impresionează creând evenimente de poveste. Au atâta imaginație că nu se repetă vreodată…
BISTRIȚA / VIDEO: Epilare facială definitivă prin electroliză la Salon La Belle Femme

  90 vizitatori online


REDACȚIA:
Tel: 0728-237 215
Fax: 0363-814306
Email: redactia@bistriteanul.ro
whatsapp icon0728-237 215
Redactor Șef - Raluca Nechiti
PUBLICITATE
publicitate@bistriteanul.ro
Mobil: 0754-777.536
JURIDIC
Redacția beneficiază de serviciile Cabinetului de avocatură ARIS CUPȘA, Bistrița, Baba Novac, nr 9, tel 0742-766078, fax 0263-210015



POVEŞTI DIN SAT: Copil de domn

10/09/2017 15:39:46 Nadia URIAN  
În compartimentul trenului, doar trei persoane. Băiatul înalt și zvelt, cel care ridica și purta ușor bagajul mamei sale, dar și ghiozdanul său, și o altă persoană. O femeie, martoră fără voie la discuția dintre cei doi.

Aceasta încerca să ațipească, pentru că avea de călătorit mult. Nu dorea să i se citească mirarea și interesul în priviri. Interesul pentru discuție… Oricum, nimeni nu se ferea de ea, căci nu se cunoșteau. Stând cu capul rezemat de suport, auzea totul. Înțelegea.

- Auzi, mamă, cred că am văzut pe cineva cunoscut. M-am bucurat să îl întâlnesc. Sincer! A urcat în alt vagon. Să văd, ghicești? Îți amintești…? Eram elev în ultimul an de liceu. Într-o zi de marți, după un meci de fotbal. În clasă, mai mulți băieți decât fete. Cu toții dezbăteam subiectul meciului din curtea școlii și a scorului. Aveam o materie importantă și nu era momentul potrivit pentru asta. Desigur…! Nici unul nu l-am zărit pe domnul profesor intrând în clasă. Într-un târziu, cineva l-a observat, am salutat și ne-am așezat în bănci. Dânsul s-a supărat. Tare… Avea motive, bineînțeles!

Problema e că, dintre toți, doar pe mine m-a văzut. Și mi-a făcut observație. Nu oricum, ci într-un fel destul de urât. M-am simțit jignit. M-a durut, şi nu puțin. Nu mă simțeam atât de vinovat, să merit o etichetare nedreaptă. Atâta știu. Niciodată nu i-am greșit! Niciodată nu am fost obraznic! Și acum, dintre toți, doar pe mine mă vedea? Niciodată nu i-am întors vorba. Acum însă, am facut-o. Într-un fel în care cred că am greșit. A înțeles și dânsul. M-a privit, dar n-a zis nimic și cred că și asta m-a pus pe gânduri. Mi-a părut rău…

- Așa e, dar nu știu dacă a fost numai atât!, răspunde mama. Ai venit acasă și… și, de cum ai sosit, ai venit direct la mine și mi-ai zis „Mamă, eu am greșit ceva, azi. Te rog să mă asculți!” Am apreciat asta, foarte mult! Foaaarte mult! Eu eram doar cu tine și bunica, tatăl tău era plecat de atâția ani, în străinătate. M-am bucurat că ai fost sincer și că mi-ai spus. Ca de fiecare dată. Te-am ascultat. Știu.

- M-ai ascultat și a doua zi, fără să-mi spui, ai venit la școală.

- Da. Am intrat în sala profesorală, am salutat și lumea a început să mă întrebe dacă s-a întâmplat ceva. Niciodată nu am fost, până atunci. Eu am răspuns că nu, doar că mă interesez de situația școlară a copilului meu și vreau să văd catalogul. Notele erau foarte bune și aprecierile, la fel. Domnul profesor lipsea. L-am așteptat.

- Știu că și colegii de clasă au aflat de vizita ta și au început să mă ironizeze: „Ce, mă, a venit mami la școală?” Știau că în toți anii ai venit mai mult la ședințele cu părinții. Atunci ai vrut doar să vezi despre ce e vorba. Tata e plecat în străinătate, de atâția ani! Nu-l cunosc profesorii. El îmi trimite bani să-mi cumpăr haine de firmă. Și telefon. Și, de toate… Tu ai fost lângă mine, mereu.

- Știu că l-am așteptat pe domnul profesor. A apărut imediat. Era mirat că am venit și bănuia motivul. M-a salutat și m-a întrebat: De ce ați venit? S-a întâmplat ceva? Există vreo problemă? „Nu, eu sunt cea care vreau să aflu de la dumneavoastră dacă e vreo problemă. Ieri… Vă rog să-mi spuneți!”

Mi-a răspuns că nu, totul e rezolvat și că situația școlară este foarte bună. În rest, doar cuvinte frumoase la adresa ta, ca totdeauna. Probleme nu erau, de niciun fel!

- La întoarcerea acasă, știu că am stat de vorbă și mi-ai spus așa, mamă: „Andrei, eu am venit la școală să aflu ce s-a întâmplat. N-am aflat altceva, decât ceea ce mi-ai spus tu. Altceva nu știu. Uite ce vreau să-ți spun: Indiferent ce simți, indiferent ce ți-a reproșat domnul profesor, chiar dacă tu ai avut dreptate… nu știu… te rog ca mâine dimineață, să găsești o cale să rezolvi problema aceasta! Singur! Tu ești cel care găsește soluția. Nu eu ți-o spun! Tata e plecat. Nu știe și nu va afla niciodată. De data aceasta rămâne secretul nostru. Doar de data aceasta! Da, Andrei? Ești mare, acum!

Mai e ceva ce nu trebuie să uiți! Materia predată de domnul profesor e una grea! Cu responsabilități, pentru viitorul multora dintre voi! Domnul profesor muncește mult! Rezultatele se văd! Și tu ești unul dintre ele! Poate, asta l-a deranjat. Îl interesează viitorul vostru! Înseamnă că domnul pune suflet! Mult suflet!

- Da, așa e, mamă!

- A doua zi, ce s-a întâmplat?, întreabă mama.

- A doua zi m-am dus la școală. Prima oră o aveam cu dânsul. N-am mai stat în spatele clasei. M-am mutat în prima bancă. Am salutat cu toții, ridicându-ne în picioare. Eu nu m-am așezat. Domnul profesor a rămas mirat.

- Ce s-a întâmplat, Andrei? Dorești ceva?

- Am rămas, domnule profesor, să-mi cer scuze, pentru ieri! Vă rog să mă iertați!

- Bineînțeles, Andrei! Scuzele ți-s acceptate! Te rog, ocupă loc!

Mai departe, totul a fost bine. Liniște, în jur. Doar în sufletul meu era încrâncenare. Mă simțeam la fel de nevinovat, ca și în ziua întâmplării. Și, totuși…

- Da, știu că te-ai întors acasă și ai venit direct la mine să-mi spui că ai rezovat problema. Așa... bărbătește! Cum ai considerat tu! Nu ai fost împăcat în suflet, dar m-ai ascultat.

- Da, mamă, te-am ascultat! Nu puteam să nu o fac! Dar… Îmi amintesc că în clipa aceea, te-ai întors cu fața spre perete și îți curgeau lacrimi. Mari. De ce, mamă, de ce? Numai pentru că sunt copil de domn? Am făcut ce a trebuit! Așa am crezut că e bine! Dar nu am fost vinovat! Nu!

- Așa e! M-ai ascultat. Asta e important! Asta am simțit că trebuie să faci! Poate și azi ți-aș spune același lucru. Nu, nu regret! Și, știi de ce? Profesorul tău e pensionat acum. Mă întâlnesc uneori cu dânsul, prin oraș. Nu se întâmplă vreodată să nu mă întrebe, sincer și direct: Ce face, Andrei, doamnă? Cum o duce? Are serviciu bun? A învățat bine! Mi-a fost elev. Cu toții au fost copiii mei! Mă mândresc, cu fiecare!

Da, Andrei! Un profesor care le poartă de grijă copiilor lui, chiar și în anii de pensie, dovedește că-i iubește ca un părinte! Iar uneori, un părinte poate greși. Are voie să o facă. Chiar dacă e părinte! Și nu o face cu răutate, Andrei! Așa cum, dăruindu-și timpul, se ocupa de pregătirea voastră în orele suplimentare care se numeau CONSULTAȚII. Nu erau plătite!

Datorită lui, majoritatea dintre voi ați fost admiși la facultate. V-a ușurat învățarea la o materie grea. Nu-i puțin lucru!... Vă însoțea la olimpiade și concursuri. Știi… Se bucura pentru reușita voastră. Mă bucur că ești copil de domn, iar domnul profesor v-a fost părintele de la școală. Chiar unul mai exigent! M-aș bucura să-l zăresc pe peronul gării. Sper să-l întâlnim, la coborâre! Aș vrea din suflet, să-i spui, din nou, VĂ MULȚUMESC, domnule profesor! Pentru tot!

- Așa o să fac! Știi, mamă, ce am eu în ghiozdan? Dosarul care mă va ajuta să mă înscriu pe lista profesiei de dascăl, la facultate!

 

Foto: cugetliber.ro

5397 vizualizari


loading...


404 Not Found

Server Error

404

Page Not Found

This page either doesn't exist, or it moved somewhere else.


That's what you can do




Avertisment:
Introducerea comentariilor la articol este posibilă doar autentificat cu contul de FaceBook. Autorul comentariului va fi singurul responsabil de conținutul acestuia și își va asuma eventualele daune, în cazul unor acțiuni legale împotriva celor publicate pe site.

NOTĂ: Bistrițeanul.ro vă roagă să comentați la obiect, legat de conținutul prezentat în articol. Orice deviere în afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoană, afișarea de anunțuri publicitare, precum și jigniri, trivialități, injurii aduse cititorilor care au postat un comentariu sau persoanelor despre care se scrie în articol, se va sancționa prin cenzurarea partială a comentariului, ștergerea integrală sau chiar interzicerea dreptului de a posta comentarii.


CAUTARE
STIRILE DE AZI

Publicitate
Certificat Web Certificat Web RSS - Ia stiri de aici Aboneaza-te la FeedBurner
Reproducerea totală sau parțială a materialelor este permisă numai cu acordul expres al Bistriteanul.Ro.
© Copyright 2008 - 2024 Bistrițeanul.ro