Originea noastră latină o fi considerată de unii incertă, dar pasiunea românului contemporan pentru pizza și paste sigur nu o moștenim de la daci. Că nu e copil pe lumea asta care să fi gustat o dată paste și pizza și să nu le fi devenit parte din viață.
La noi pasiunea e atât de mare încât avem zile speciale dedicate celor două preparate. Și, ca să nu cădem în patima fast-food-ului, avem rețete proprii. La paste, ingredientele de bază sunt carnea de vită sau de pește și sosul de roșii.
Eram însă într-o seară, care nu era cu dedicație, cu nevoie de mâncare ușoară, așa ca pentru doi prunci cu nasul înfundat. Nu ne trebuiau chestii grele, care să îngreuneze și mai mult lupta organismului cu pârdalnicii de viruși. Așa că am încercat să improvizez o așa-zisă rețetă, așa ca pentru duminică seara. Pastele au fost din cele de tip tagliatele ușoare, din orez.
Sosul: Am dat pe răzătoare doi morcovi și o rădacină de pătrunjel. Am tocat 4 cepușoare roșii (mititele, că atât au putut și ele să crească fără stimulente), și două roșii mari și zemoase, pe care le-am curățat de pieliță.
Am tăiat cubulețe mici un cartof dulce (pentru că l-am avut). Toate legumele, amestecate cu un vârf de cuțit de pastă de ardei și unul de sare mare grunjoasă, le-am copt la foc mic, fără nicio grabă.
La final am adăugat vreo 5 linguri de suc de roșii maturat, pentru un gust mai acrișor (asta dacă vă place). Am asezonat cu ulei de măsline și pătrunjel proaspăt, din belșug, pentru un plus de vitamina C.
Chiar prea din belșug, ceea ce a atras după sine câteva strâmbături din nas de la o parte din meseni. Am compensat însă cu o doză dublă de IUBIRE, așa că a fost bătălie.
Nu știți în ce condiții vitrege am făcut această fotografie!
Dragii mei, gătiți cu zâmbetul pe buze, veselie în suflet și gânduri bune.
Cu drag,
LINA