Copil de la munte, crescut la coada vacii, oii și a altor animale domesticite de către om, până anul trecut nu am știut ce sunt acelea merișoare. Deși le-am mai întâlnit în timpul campaniilor de recoltare de fructe de pădure (campanii foarte bine organizate pe vremuri în satul bunicilor). Bobițele mici și roșii nu-mi inspirau absolut nimic.
Dimpotrivă, le ocoleam, considerându-le corespondentul malefic al afinelor ( se mai numesc și afine roșii). Apoi, ani la rând pentru mine merișoarele erau fructele uscate pe care le cumpăram de la magazin și care creșteau prin culturile unora mai răsăriți, dar nu de pe la noi. Le-am descoperit căutând mijloace de a-mi proteja pruncii de muci în sezonul rece (altfel decât cu marțieni, dinozauri și alte figurine de la farmacie). Acum le achiziționez în cantități industriale. Încă nu mi s-a deschis apetitul de a merge să mi le culeg singură. Nu-i nici treabă ușoară, așa că prefer să plătesc la cei care o fac. Anul acesta am scăpat ieftin pentru că mi le-a adus soacră-mea, direct de la sursă. Le-a plătit tot ea!
Cea mai mare parte au fost depozitate în congelator, (operațiune executată de mama). Se pot mânca pur și simplu, amestecate cu miere, dar eu le folosesc și în tarte și prăjituri. Vreo 4 kg le-am pus la macerat cu apă, într-o canistră din sticlă, de 5 litri. Am adaugat și ingredientul minune: o doză mare de IUBIRE. După 10 zile se poate consuma. Cam asta-i merișorata (sunt convinsă v-a dus cu gândul la ceva mai spirtos). Nu trebuie ținută la frigider, preferabil fiind totuși un loc mai răcoros.
Noi bem câte un pahar de apă de merișoare(fără fructe), dimineața. De fiecare dată când scot o cantitate de lichid, pun înapoi aceeași cantitate de apă. Procedura se repetă zilnic, până ce merișoarele devin albe. Asta înseamnă că familia mea a îngurgitat toată cantitatea de flavonoide pe care aceste fructe o dețineau. Flavonoidele sunt cerberii care apară sistemul imunitar al merișoarelor și, în consecință, și al omului. Pe lângă asta sunt foarte bogate în vitamina C, săruri minerale, potasiu și calciu. Acum să nu aveți impresia că am vreo diplomă în acest domeniu. Am cules și eu informația din cartea dr. Doru Laza, „Manual edenic de medicină naturistă, profilactică și terapeutică”, aparută la editura „Risoprint”.
Cică moții din Munții Apuseni țin merișoarele în butoaie de lemn și mănâncă toată iarna. Dragii mei, gătiți cu zâmbetul pe buze, veselie în suflet și gânduri bune.
P.S.: Mi s-a sugerat să asociez rețeta cu o pereche de pantofi roșii. I-am avut la îndemână doar pe aceștia mov...
Cu drag,
LINA
Află mai multe despre LINA și citește rețeta unui tort delicios aici:
.jpg)
0728-237 215
