E bine ca omul să-şi găsească singur persoana care să îi devină soț sau soție. Să nu se lase căsătorit de părinți sau bunici sau să aibă presiuni cu cine să se căsătorească. De ce spun asta? Pentru că omul trebuie să se căsătorească din iubire şi dragoste, iar acea persoană pe care o iubeşti nu o poți găsi decât tu, cu ajutorul lui Dumnnezeu.
Căutându-ți jumătatea încearcă să o găsești fără lucrurile din afara ei, care te-ar tenta sau te-ar ajuta să ți-o apropii. Încearcă să laşi partea materială deoparte, fie că există sau nu, și priveşte spre interiorul acelei persoane, cercetează inima ei şi vezi dacă e deschisă pentru tine, bate la inima ei şi aşteaptă să vezi cum eşti întâmpinat.
Excluzând lucrurile din afară, le vei putea vedea clar pe cele din lăuntru, care sunt de fapt şi cele necesare pe parcursul vieții, locuind împreună. E bine şi creştineşte să se rămână pe partea aceasta interioară şi duhovnicească până se ajunge în fața lui Dumnezeu, în fața Sfântului Altar, spre a primi binecuvântarea lui Dumnezeu, pentru a parcurge drumul vieții împreună până la moarte.
Interesul fiecăruia care doreşte familie ar trebui să fie naşterea de prunci. De aceea se numeşte familie. Cei ce nu pot avea copii să se roage fie de iertare, fie de îndurare.
De ce de iertare? Pentru că poate când Dumnezeu a vrut să le dăruiască copii, ei nu au dorit să-i aibă, acum când doresc ei, nu mai doreşte Dumnezeu.
De ce de îndurare? Pentru ca să se roage cu mai multă credință şi când Dumnezeu va îngădui să aibă, atunci să proslăvească numele Său cel Sfânt. Dacă cineva se căsătoreşte din interes trupesc, material sau nu este interesat de binecuvântarea lui Dumnezeu din Biserică prin Taina Cununiei...atunci cum ar putea cere copii ?! Cum ar putea dobândi copiii, căci știm destul de bine că însuşi copilul este o binecuvântare!
La Dumnezeu totul merge prin dreptate, iubire, bună rânduială, nu după placul şi dorința fiecăruia.
Vrei să ai o familie binecuvântată? Începe această familie cu binecuvântarea lui Dumnezeu. Să nu mergem după cursul lumii, să mergem după rânduiala lui Dumnezeu. Dacă mergem după cursul lumii...vedem unde a ajuns şi ce a ajuns lumea în acest secol. Să ținem aproape de Dumnezeu. E singurul care nu ne minte şi care ne iubeşte cu adevărat. Să trăim în rânduiala şi iubirea Lui. Bucurii din veşnicii!
Nota redacției: Părintele Ioan Danci este născut în Rebra, lângă Mănăstirea Parva – cum îi place să spună. Are doar 35 de ani, din care 16 de călugărie. A viețuit timp de 5 ani la Mănăstirea Făgețel – Harghita, apoi la Mănăstirea Halmyris – Tulcea, urmând alți 4 ani de călugărie alături de Părintele Paisie la Mănăstirea Nușeni. Au urmat 3 ani ca diacon în Germania alături de Mitropolitul Serafim Joantă, iar din 2011 viețuiește la Mănăstirea Lipnița din Constanța.
Părintele are un profil de Facebook cu 5000 de prieteni și 6000 de urmăritori. Noi le-am zis fani. Domnia sa ne-a explicat că sunt „creștini” și că a ales acest mijloc de comunicare pentru că „aici îi găsesc pe cei mai mulți. Unde sunt credincioși, acolo trebuie să fie și păstorul, în mijlocul lor. Unde e turma, acolo e și păstorul”. Postările sale, pilde sau sfaturi despre cum să ne trăim viața „La umbra lui Hristos” – expresie care-i aparține - adună sute de Like-uri și Share-uri. De acum îi veți citi periodic povețele și în Bistrițeanul.ro, bucuria fiind imensă de partea noastră.
Dacă vreți să-i urmăriți postările pe Facebook click AICI.