Când vorbim despre iubire, imediat trebuie să ne gândim dacă mai avem pe cineva de iertat. Nu poți spune că iubeşti dacă tu nu suferi să vezi pe cineva în fața ochilor. Iubirea vine de la Dumnezeu, de aceea trebuie să fie curată, fără patimă şi păcat.
Să nu confundăm iubirea cu plăcerea cum de obicei o fac majoritatea tinerilor, spunând că iubirea este strâns legată de legătura trupească dintre doi tineri care sunt împreună. Nu are nimic de-a face iubirea cu plăcerea trupească. Cum spuneam, iubirea vine de la Dumnezeu pentru că Dumnezeu este iubire. Nu are nimic de-a face cu păcatul, iubirea are de-a face cu partea sufletească, spirituală.
Aici vedem de ce este strâns legată de iertare pentru că face parte din starea sufletească. Nu poți ierta cu trupul ci numai cu sufletul. Când nu poți ierta – nu poți iubi. Este o priceasnă (cântare) frumoasă la noi în Ardeal care zice aşa: „Cine spune că iubeşte pe Domnul Iisus Hristos, iar pe fratele îl urăşte, acela-i un mincinos”.
Apoi noi, ca şi creştini, dacă nu iertăm cum putem să ne rugăm? Cum putem rosti Tatăl Nostru, rugăciunea care spune „şi ne iartă nouă greşelile noastre precum şi noi iertăm greşiților noştri”?
Cea mai mare poruncă din Lege este porunca iubirii: „să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, cu toata inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău. Aceasta este marea şi întâia poruncă. Iar a doua, la fel ca aceasta: să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. În aceste două porunci se cuprinde toată legea şi proorocii” (Matei 22,37-40).
Cel mai mult a propovăduit Hristos porunca iubirii. Ce spune Hristos în Evanghelie? „Poruncă nouă dau vouă: Să vă iubiţi unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, aşa şi voi să vă iubiţi unul pe altul. Întru aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii faţă de alţii”. (Ioan 13,34-35)
Fără iubire şi iertare nu este mântuire şi fericire. Acestea sunt cele două aripi ale sufletului care îl urcă la Dumnezeu. Să iertăm şi să iubim, păcatul să-l părăsim.
Vedem de multe ori când avem cu cineva o ceartă, o problemă, cum sufletul devine împovărat, agitat. Nu ne mai putem ruga, nimeni nu ne mai intră în voie. De ce aşa? Pentru că, din cauza urii, iubirea a plecat şi - odată cu ea - L-am îndepărtat şi pe Dumnezeu.
Haideți să iertăm dacă avem cu cineva ceva şi o să vedeți ce uşurare, ce mângâiere sufletească primim de la Dumnezeu. Bucurie sfântă să aveți!
Preot Ioan DANCI - Simplu muritor
Nota redacției: Părintele Ioan Danci este născut în Rebra, lângă Mănăstirea Parva – cum îi place să spună. Are doar 35 de ani, din care 16 de călugărie. A viețuit timp de 5 ani la Mănăstirea Făgețel – Harghita, apoi la Mănăstirea Halmyris – Tulcea, urmând alți 4 ani de călugărie alături de Părintele Paisie la Mănăstirea Nușeni. Au urmat 3 ani ca diacon în Germania alături de Mitropolitul Serafim Joantă, iar din 2011 viețuiește la Mănăstirea Lipnița din Constanța.
Părintele are un profil de Facebook cu 5000 de prieteni și 6000 de urmăritori. Noi le-am zis fani. Domnia sa ne-a explicat că sunt „creștini” și că a ales acest mijloc de comunicare pentru că „aici îi găsesc pe cei mai mulți. Unde sunt credincioși, acolo trebuie să fie și păstorul, în mijlocul lor. Unde e turma, acolo e și păstorul”. Postările sale, pilde sau sfaturi despre cum să ne trăim viața „La umbra lui Hristos” – expresie care-i aparține - adună sute de Like-uri și Share-uri. De acum îi veți citi periodic povețele și în Bistrițeanul.ro, bucuria fiind imensă de partea noastră.
Dacă vreți să-i urmăriți postările pe Facebook click AICI.