După ce că nu am răbdare să stau la cumpărături, mai am de mers şi până în Viişoara pentru nişte amărâte de legume. Deja îmi trec prin cap o grămadă de idei şi încep un monolog:  „ - Bă, ce prostie! De ce să nu laşi şi pieţele deschise? Dă-o naibii de Toamna Bistriţeană că nu oricine îşi permite să meargă până acolo pentru nişte zarzavaturi. Bătrânii, de exemplu. Bă, da' de ce nu s-a gândit nimeni că se pierd nişte bani din cauza asta? Foarte mulţi dintre vânzătorii din piaţă stau acasă tot weekend-ul că nu pot merge la Heidenfeld. Deci clar, e o prostie."

Şi ajung eu la Heidenfeld, cu gândul că trec şi peste asta. Aud o orchestră ce cânta pe scenă ceva de Eric Clapton... mă ia o stare de bine şi îmi zic că o să fie frumos să mă învârt pe aici cu muzică asta. 2 minute m-a ţinut starea că în timp ce am mers către capătul târgului, am început să aud manele...Pfff... gata bucuria.

Zic să îmi iau nişte struguri şi mă îndrept spre un stand. O doamnă tare supărată mă întreabă câte kilograme vreau. Îi zic că două, doar să îmi aleg... începe tanti să se răstească la mine, că nu se alege, că ea pune. Am plecat de acolo cu un gust amar şi tot mai nervos pe faptul că a trebuit să mă duc până în Viişoara pentru aşa ceva. Merg mai departe şi mă apucă râsul când îl văd pe unu' că se împiedică de o piatră şi bagă o trântă. Nimic special, dar partea urâtă a fost că îşi purta băiatul pe umeri.

Ajung la un stand de unde mă apuc să îmi fac cumpărăturile şi pe lângă mine aud o voce ce felicită pe toată lumea. Mă întorc şi îl văd pe primar că îşi face rondul politic printre vânzători. Eeeh, nimic interesant, doar că el se dădea mare cunoscător într-ale legumelor şi l-am auzit zicând ceva de genul:

- Uite aşa trebuie să arate... (nu ştiu despre ce legumă vorbea), are culoarea care trebuie...

Nu ştiu ce mai zicea pe acolo că nu părea să fie nimic interesant, aşa că nu l-am mai băgat în seamă. A trecut pe lângă mine, a lăudat-o şi pe femeia de la care mi-am făcut cumpărăturile, apoi a mers mai departe. Soţul doamnei întreabă:

- Ce o vrut?

Ea îi răspunde:

- Apăi prostii de-a lor... să îşi mai facă nişte campanie...

M-a apucat râsul instant.

În rest, nimic interesant... aceiaşi ţigănuşi care apar şi cerşesc la fiecare eveniment ce se ţine acolo. Aaah, da... o rromâncă grasă cu un tricou mulat, cu sâni maaari şi lăsaţi. Cred că dacă mă chinuiam mă puteam ascunde pe acolo pe undeva la nevoie. Horror imaginea, oricum.

Îmi iau zarzavaturile să mă duc la maşină. Mare isterie în parcare, claxoane şi nervi. O tanti era supărată pe un taximetrist că a oprit să îşi lase clientul. Claxona nervoasă, gesticula şi înjura de zici că o ardeau flăcările iadului dacă mai aştepta câteva secunde. Săraca, mă gândesc, poate are lipsă de acţiune, altfel nu îmi dau seama de unde atâta grabă să parcheze 5 metri mai în faţă.

M-am dus de acolo înjurând printre dinţi din nou şi cu un gust amar. Per total, am văzut un fel de Zilele Bistriţei la nivel mai mic. Ideea e frumoasă cu Toamna Bistriţeană, dar problema e că nimeni nu învaţă nimic din anii trecuţi şi în fiecare an e la fel. Şi cea mai mare tâmpenie rămâne faptul că pieţele sunt închise în timpul evenimentului. Iar din asta nu are nimeni de câştigat nimic.