Diana Moțoc, Ilinca Ciuruș, Miruna Jarda, Mihai Puica şi Paul Burzo sunt liceenii de la Colegiul Naţional „Liviu Rebreanu” care au reprezentat oraşul, zilele trecute, la Festivalul Naţional de Scurtmetraj pentru Liceeni – Filmmic, aflat la ediția a X-a, şi desfăşurat la Constanţa. Printre câştigători s-au aflat şi cei cinci elevi de la CNLR care au obţinut o menţiune şi, în plus, premiul Lions Club Constanţa – Premiul pentru Altceva! – graţie scurtmetrajului lor „Puţin în fiecare zi”:

Ilinca Ciuruş – scenarist şi regizor, naratorul din „Puţin în fiecare zi” – a povestit pentru Bistriţeanul.ro că nu se poate vorbi despre o secvență dificlă în realizarea acestui documentar: „Am avut actori buni și cu experiență în film, pentru Diana și Miruna a fost a doua participare la Filmmic, Mihai Puica este un cameraman desăvârșit, iar cu ajutorul doamnei profesoare Monica Halaszi lucrurile chiar au decurs lin.”

„Prezentat din prisma unui narator obiectiv și omniscient, scurt metrajul urmărește o zi obișnuită din viața lui Florin, un adolescent pe care zâmbetul celor din jur îl binedispune, în încercarea lui de a colora lumea. Zi de zi acesta se trezește dorindu-și să aducă un zâmbet pe buzele celor din jur și știe că gesturile potrivite, oricât de nesemnificative ar părea pentru alții, pot schimba total starea de spirit a omului. Florin reușește să vadă mereu partea plină a paharului și încearcă să îi facă și pe ceilalți să gândească la fel, fără să aștepte vreo recompensă...”, a mai explicat Ilinca Ciuruş, adăugând că în fiecare segment al filmului au fost contribuții colective, şi că rolurile de scenarist, regizor și scenograf s-au împărțit între toți în mod egal, fiind vorba de muncă în echipă.

„Ținând cont că este o comedie, toată experiența a fost presărată cu momente amuzante. Colegul nostru Paul Burzo, alias Florin, este o prezență haioasă și în viața de zi cu zi, e chiar greu să nu râzi în preajma lui. De exemplu, când am filmat secvența de început, cea în care Florin se trezește, comportamentul lui trebuia să fie ușor exagerat, iar noi începeam mereu să râdem... La Constanţa am avut parte de un weekend foarte fain. Mi-am făcut noi prieteni cu care împărtășesc acum pasiunea pentru filme...!”, ne-a mai povestit Ilinca Ciuruş, recent premiată şi la Concursul de literatură „Doru Pruteanu”, la Sîngeorz-Băi.

Mihai Puica – editorul filmului, cameramanul și actorul uneia dintre scene - filmează și se ocupă de editare de câțiva ani, dintr-un fel de hobby. „În viitor mi-aş dori mai mult să lucrez în domeniul IT, dar poate fi un job part-time la nevoie...”.

Mihai a recunoscut că a fost o muncă obositoare, dar plină de distracţii: „Ne-am distrat cel mai mult în timpul filmărilor, trebuia să reluăm scenele de mai multe ori, pentru că ne tot bâlbâiam sau izbucneam în râs... Am tot discutat pe parcursul a mai multor luni, am tot schimbat scenariul până ne-am decis. Am filmat în 4 sau 5 zile diferite, iar editatul a durat cam o jumătate de zi. Apoi încă o zi – pentru retușurile finale și înscrierea la concurs...”, a povestit Mihai Puica.

Miruna Jarda – a fost actriţa care a interpretat rolul unei turiste debusolate care era ajutată de protagonist, o persoană care îi face pe toţi să zâmbească. „Am mai contribuit cu câteva idei și la scenariu la care de fapt am contribuit cu toții într-o oarecare masură. A fost foarte distractiv să filmăm, mai ales că am funcționat ca o echipț din prima, deși nu mai lucraserăm împreună până atunci, așa că ne-a fost ușor să facem un filmuleț împreună. Cred că o chestie pe care am învățat-o din experiența Filmmic a fost în primul rând, cât de importante sunt detaliile. În realizarea unui scurt metraj, probabil mai mult decât în alte activități, e foarte important să fii atent la detalii, pentru că ele fac diferența...”.

Miruna îşi doreşte ca pentru la anul aceeaşi echipă să încerce să realizeze un film şi mai bun, iar la Constanţa, cel mai mult i-au placut voluntarii festivalului: „Şi-au dat toată silința să ne facă să ne simțim cât mai bine și de fapt în general oamenii pe care i-am cunoscut datorită concursului, aici mă refer în special la participanți, care au fost foarte prietenoși. Nu cred că aș putea spune că atmosfera e una de concurs, deși există o parte în care se oferă premii, aș zice că evenimentul e mai mult unul în care se adună mulți oameni frumoși pasionați de lumea filmului în același loc”, a mai povestit Miruna.

Paul Burzo recunoaşte că a fost o experienţă nouă pentru el să joace personajul principal într-un asemenea scurt metraj. „Am mai jucat pe scenă, am fost în trupa de teatru «Helios» de la Palatul Copiilor... De departe, cel mai frumos lucru a fost căldura şi prietenia celor din Constanţa. Grupul de ghizi care «ne-a stat la dispoziţie», ca să spun aşa... Sunt de-o vârstă cu noi şi ne-am înţeles foarte bine, încă înainte să ne întâlnim fizic... Discutam deja cu vreo 3, 4 zile înainte pe whatsapp. Ne-au arătat împrejurimile, am fost prin aproape toate restaurantele şi am mâncat foarte bine (recomand restaurantul Nikos cu specific grecesc :))”, subliniază Paul.

Care a fost cel mai mare câştig în toată aventura asta? „În primul rând a fost o experienţă nouă, a fost primul scurt-metraj realizat în componenţa acestei echipe, se pare că a prins la public şi asta mă bucură enorm. Şi prieteniile legate cu cei din Constanţa care ne-au spus că ne aşteaptă cu drag, oricând!”

Diana Moțoc – actriţa care a jucat rolul mamei morocănoase, ar descrie experienţa de la Filmmic în câteva cuvinte: organizare în timp record... „Am plecat de la o idee și am schimbat de câteva ori radical ideea. E mai greu decât pare să reușești să transmiți prin imagini ceea ce ai tu în cap și probabil și cu puțină experiență de anul trecut am reușit să ne mobilizăm în ultimele zile să punem totul la punct. Ne-am distrat foarte tare la filmari, am avut părți care ne-au ieșit din prima, dar am avut și secvențe pe care le-am filmat de multe ori și cam la alea râdeam cel mai mult...”, ne-a povestit Diana.

Dacă ar fi să facă un alt film, pentru generațiile viitoare, i-ar plăcea să fie abordate și „teme mai sumbre... sau nu la fel de pozitive ca tema de anul acesta, pentru că de obicei, cel puțin echipa noastră, abordează mai ușor temele cu o notă mai puţin veselă. Un exemplu: cred că mi-ar plăcea o temă de genul fricile/ temerile adolescentului, dar nu am stat prea mult să mă gandesc, oricum anul acesta ne-a fost mai greu decât anul trecut să venim cu o idee pentru că oricum făceam tot pe panta tristeții o dădeam...”, recunoaşte Diana.

Cei cinci elevi care au contribuit la realizarea scurtmetrajului au primit şi multe reacții din partea prietenilor şi colegilor: „Evident, pe lângă felicitările de rigoare, am primit multe glume pe seama personajului meu! Mi-a fost clar că este o altă ipostază în care nu cred că se aşteptau să mă vadă... Pe lângă asta, mi-au mai fost furate şi folosite în glume replici ale personajului...!”, conchide amuzată Diana.