Casa Cărţii “Nicolae Steinhardt” din Piaţa Mihai Eminescu a fost plină astă-seară de bistriţeni sosiţi să-l asculte pe istoricul Marius Oprea, prezent azi la Bistriţa pentru a susţine conferinţa “De ce trebuie să condamnăm comunismul” şi să reamintească publicului cum s-a ajuns la necesitatea fondării Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului din România şi cum a început să caute şi să dezgroape victimele ucise de comunişti.

“Pun semnul egal între victimele Holocaustului şi cele ale comunismului. Să nu uiţi. Să nu ierţi. Dumnezeu poate ierta. Atât. Noi nu…Cam la asta se rezumă filosofia mea” a spus istoricul Marius Oprea remarcând „dimensiunea criminală a regimului pe care mulţi îl priviţi cu nostalgie, pentru că “Înainte era mai bine” iar statul planifica totul…”

“Nu a fost nimic bun în comunism… Am fost obligaţi să facem totul, inclusiv să uităm iar ceea ce încerc eu în cărţile şi filmele mele este să vă oblig să nu uitaţi…” a mai afirmat scriitorul, subliniind că în evidenţele Securităţii au fost înregistraţi oficial 516.862 de victime, dar în realitate numărul acestora este triplu…

Dintre acestea, doar vreo 60 au găsite de cercetătorii care lucrează la Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului, a mai spus Marius Oprea, povestind şi despre cum e să trăieşti acest paradox: să te bucuri când găseşti un mort pecare să-l poţi duce acasă, la rudele care tânjesc să-i aprindăo lumînare la căpătâi şi să-i şoptească o rugăciune...

Imediat după introducerea făcută de istoricul Marius Oprea – spiritele la Casa Cărţii s-au încins, cei prezenţi l-au bombardat cu întrebări despre comunismul anilor 50 şi cel al anilor 80, despre securişti activi sau nu, despre cât sau cum erau plătiţi turnătorii şi alte asemenea aspecte ale realităţii crunte din acei ani...

„În 89 Securitatea avea peste 400.000 de informatori iar erau 136.000 de turnători activi şi pe lângă ei mai erau vreo 10.500 de securişti dar, practic, cam toţi membrii Partidului Comunist Român aveau datoria de a turna şi a informa Securitatea. Cel mai mic turnător avea 8 ani... Asta credeţi că ne transformă într-o naţie de turnători? Eu cred că nu...Şi turnătorii au fost, în mare parte, victimele regimului..." a replicat la un moment dat Marius Oprea.

Şi Gavril Ţărmure, managerul Centrului Judeţean pentru Cultură, a salutat prezenţa lui Marius Oprea la Bistriţa – socotit unul dintre scriitorii talentaţi din grupul braşovenilor din care a făcut parte şi Gheorghe Crăciun, Caius Dobrescu, Alexandru Muşina, Simona Popescu sau Andrei Bodiu.

S-a discutat şi despre cartea În căutarea victimelor comunismului de Guido Barella, publicată în acest an la Editura Corint, o carte care îl prezintă în fapt, chiar pe Marius Oprea şi aventura profundă ale cărei rădăcini se află în istoria Europei şi în ticăloşia totalitarismului - o carte despre care Emil Hurezeanu afirma că este "bine scrisă, cu nervozitate chiar, fiind destinată mai ales occidentalilor de azi, neatenţi şi uituci în raport cu propriul trecut dictatorial (...) Marius Oprea se autodramatizează cu inteligenţă, ştiinţă şi, deseori, falsă modestie, dar are mereu temeiuri valabile în ceea ce ştie şi face. Sigur, nu poate fi pe placul practicanţilor acomodării. O anumită fervoare critică, chiar distructivă, îl îndepărtează de adepţii ipocriţi ai observaţiei calme…"

Evenimentul organizat de Centrul Judeţean pentru Cultură Bistriţa-Năsăud, Lions Club Bistriţa, Clubul Monarhiştilor Bistriţeni şi Librăriile Aletheia din Bistriţa s-a încheiat la Sinagoga din Bistriţa, unde a fost proiectat filmul documentar regizat de Nicolae Mărgineanu şi intitulat “Patru feluri de a muri”, prezentat la Bistriţa şi în 2012, la Muzeul Judeţean, în Noaptea albă a Muzeelor dar şi cu prilejul unei expoziţii cutremurătoare despre care puteţi reciti accesând linkul de mai jos: Moartea în expoziţie.