A băgat DNA-ul frica în oasele funcționarilor, ceva ce nu s-a mai văzut. Și uite așa, ne-am trezit în instituții cu o poștă în care se pasează responsabilități și nu decide nimeni. Se uită ca proștii în hârtii și caută unul mai deștept din zonă care să le zică dacă trebuie sau nu să o semneze. Mulți funcționari aterizați prin instituții după campanii de succes în care au lipit afișe, s-au trezit acum că la mâna lor de funcționari stă semnarea unor documente pentru care ar trebui să aibă pregătirea și discernământul să le analizeze singuri și apoi să le semneze, iar atunci își asumă responsabilitatea pentru actul semnat. Greu pentru unii! Că nu știu ce zice legea și nu înțeleg atunci ce scrie în hârtie. Și uite așa, în Consiliul Județean – de exemplu – se zvonește că s-a inventat o poștă în care umblă hârtiile prin instituție dintr-o parte în alta, dintr-o direcție în alta, poate, poate se găsește unul care să știe să deslușească misterul și să zică dacă o fi bine să semnezi hârtia aia sau nu. Atât de greu e cu semnatul, că cică nici condica de prezență nu o mai semnează unii. Și uite așa, în loc să-și facă treaba pentru care iau salarii lună de lună (statul de plată îl semnează cu ochii închiși) se joacă de-a poșta și plimbă toată ziua hârtii pe culoare, în sus și în jos, la stânga și la dreapta, dintr-o mână în alta. Și, purtând poșta, ziua trece, leafa merge, ei cu drag muncesc. Pentru al țării viitor îngropat în hârtii de funcționari plătiți să fie numai prezenți, nu și să gândească sau să citească ce naiba zice legea că ar trebui să facă.