In Wonderland, multi si-au pus sperante in venirea lui Ben Laden la carma politiei, judecand pe principiul “mai rau ca Zoro nu poate fi”.

Nu putem fi rai si sa nu recunoastem ca institutia este mai credibila de cand s-a schimbat liderul, politistii fiind chiar stresati de pretentiile noului sef, exagerate de multe ori in comparatie cu politica “fara reguli” din epoca Zoro.

Totusi, in relatia cu presa lucrurile nu s-au schimbat prea mult. Aceeasi opacitate. Explicatiile ar fi doua: ori nu se face nimic si chiar nu aveti ce arata lumii din activitatea politiei, ori aveti ceva de ascuns si chiar nu vreti sa se afle ce faceti. Trist este ca asa facea si Zoro si din toata activitatea a ramas in istorie comunicarea presei cu ministerul, care ne spunea, la mazilire, ca sefutul juca poker si era prea ocupat sa conduca inspectoratul. Comunicate din astea se emit la cativa ani, cand se schimba sefii, si afla toata lumea ce stiau altii si noi nu.

Ben Laden incearca sa faca ordine si cu presa, dar nu stie ca singurul perdant e institutia pe care o conduce.

Biroul de presa anunta la inceputul saptamanii ca elevii din oras vor avea ocazia sa asculte spovedania unui detinut din arestul institutiei. Numai ca Ben Laden, auzind ca presa vrea sa asiste la spovedania detinutului, i-a dat silenzio stampa si omul a ramas neconfesat. Varianta oficiala e ca detinutul n-a vrut sa vorbeasca. Cea neoficiala si cat se poate de reala e asta: imaginea detinutilor trebuie protejata si presa inlaturata. Cu orice pret!