Conform tradiţie, cele trei culori ale steagului Romîniei, roşu, galben şi albastru, au fi fost utilizate încă din vechime de către români ca simbol naţional. Cele trei culori au apărut şi pe diplomele emise de Mihai Viteazul, pe scuturi şi pe lambrechini. De asemenea, este de remarcat prezenţa celor trei culori în canafii şi pe pânza drapelului răscoalei lui Tudor Vladimirescu în cadrul căreia li se atribuie pentru prima oară semnificaţia: „Libertate (albastrul cerului), Dreptate (galbenul ogoarelor), Frăţie (roşul sângelui)”. În final, drapelul României a dobândit o recunoaştere mai mare şi pe plan extern după Revoluţia de la 1848, când a fost purtat la Paris de studenţii români.

Printre personalităţile prezente la eveniment s-au numărat prefectul Ioan Ţintean şi primarul Ovidiu Creţu, care au ţinut câte un discurs scurt despre însemnătatea drapelului naţional în istoria României, din Evul mediu şi până în zilele noastre. A fost invitat să ia cuvântul şi Raraş Buhai, un tânăr bistriţean olimpic internaţional la informatică, care a mulţumit familiei şi comunităţii locale pentru sprijinul acordat pentru atingerea performanţelor sale.

Drapelul a fost sfinţit de un preot, iar apoi a fost ridicat pe catarg cu onoruri militare. La sfârşitul ceremoniei, soldaţii prezenţi au mărşăluit pe muzica fanfarei militare.