“Cândva, credeau în puterea magică a mărţişorului. Acum nu mai cred. Cândva, oamenii credeau că o babă a urcat la munte cu 12 cojoace şi a îngheţat. Acum nu mai cred. Şi nici nu vor mai crede vreodată. Tot ce pot e să cunoască povestea. Atât...” afirma la un moment dat Irina Nicolau, fosta directoare a Muzeului Ţăranului Român de la Bucureşti, specialist în etnologie, istorie orală și muzeologie şi doctor în filologie-folclor.

Oamenii de la sate ştiau că primele zile din martie sunt fie prea friguroase, fie prea calde – aşa că le-au numit, original, Zilele Babelor, gândindu-se probabil la capriciile doamnelor mai în vârstă.

Etnografii afirmă că mitul “babelor” şi cel al Babei Dochia este unul din cele mai importante mituri româneşti. Exista credinţa că Baba Dochia şi-a luat numele de la Sfânta Muceniţă Evdochia, sărbătorită de Biserica Ortodoxă chiar astăzi, pe 1 martie.

În legendele româneşti, Baba Dochia apare ca întruchiparea anului vechi, aflat aproape de sfârşit şi de moarte.

De altfel, moartea Dochiei în ziua de 9 martie era considerată tocmai hotarul dintre anotimpul friguros şi cel călduros iar urcuşul pe munte al Babei Dochia, între 1 şi 9 martie, reprezinta intervalul de timp în care ea îşi împlinea destinul, pentru a muri înspre renaştere.

Una dintre legendele clasice despre Dochia o înfăţişează alături de o turmă de oi dată în grija unor flăcăi. Pentru că i-au rătăcit oile pe munte, Dochia i-a pedepsit şi a pornit, furioasă, pe munte, să-şi caute animalele. Pentru că afară era un ger cumplit, Dochia a îmbrăcat 9 cojoace însă după prima zi de mers se încălzise şi a renunţat la un cojoc. În a doua zi vremea a devenit şi mai caldă, astfel încât Baba Dochia a mai aruncat un cojoc. Până în a noua zi de martie, baba a renunţat la toate cojoacele, şi-a găsit şi oile dar când a vrut să coboare în sat s-a izbit de furia lui Martie care, supărat de blestemele Dochiei, a împrumutat de la frate-său, Februarie, un ger năprasnic, l-a aruncat asupra Dochiei, transformând-o într-o statuie de gheaţă.

Pentru că Dochia şi-a găsit sfârşitul în a 9-a zi din martie, flăcăii pedepsiţi de Baba Dochia au încins un “priveghi” straşnic, stropit din plin cu câte 40 de pahare cu vin. Aşa se face că pe 9 martie se sărbătoresc şi moşii – iar bărbaţii se cinstesc cu 40 de pahare de tărie pentru 40 de mucenici.

Unele legende populare afirmă ca mărţişorul ar fi fost tors de Baba Dochia în timp ce-şi urca oile la munte. Cu timpul, la acest şnur s-a adăugat o monedă de argint – asociată soarelui, iar mărţişorul s-a transformat într-un simbol al focului şi al luminii, deci şi al soarelui. Cu banul şnurului de mărţişor se cumpărau vin roşu, pâine şi caş proaspăt pentru ca purtătorii simbolului de primăvară să aibă faţa albă precum caşul şi rumenă precum vinul roşu.

Foto: turistinromania.net