„Dragii mei, vă rog nu vă așteptați la prea multe de la un om care acum se simte mai zdrobit ca niciodată. Dacă stau atent, nemișcat și fac inventarul durerilor, lista e lungă. Aici la 6633 Ultra, nu mușchii fac diferența, ci altceva, mai greu de apucat. În cartea mea am descris în detaliu ce înseamnă toată această aventură extremă și de ce este fascinantă. ...

Mulți se întreabă oare ce mi-a trebuit să mă mai întorc. Nu am făcut-o pentru o glorie pasageră. Eu știu foarte bine ce m-a adus aici. Am avut de rezolvat niște chestii personale pe care, poate, o să vi le povestesc cândva.

Acum ar trebui să mulțumesc frumos. La toți. La fiecare în parte. La cei care au făcut posibilă prezența mea aici. Lista ar fi prea lungă. Ar trebui să mulțumesc pentru absolut fiecare mesaj de susținere, pentru fiecare rugăciune și gând bun.

E imposibil. Am impresia că toate cuvintele mi-au înghețat undeva pe Ice Road, odată cu respirația, cu lacrimile, cu mintea, cu tot trupul.

Doar un lucru trebuie să știți. Printr-un miracol, inexplicabil ca toate miracolele, gândurile voastre au ajuns la mine. Întregi, vii, calde și adevărate. Ele sunt cele care m-au împins un pas înainte atunci când aveam impresia că nu mi-au mai rămas pași de făcut, nici măcar 27. Vă mulțumesc din inimă. Ne vedem în patrie!” - acestea sunt primele cuvinte postate de Tibi Uşeriu în această dimineaţă, după ce a câştigat maratonul 6633 Arctic Ultra...

¤¤¤¤¤

Vineri, la prânz, când numele lui Tibi Uşeriu era pe buzele tuturor, când şi la Europa FM şi la Pro Tv se vorbea despre victoria lui – o doamnă bine îmbrăcată, care părea că lucrează într-un birou prin centrul oraşului, se oprise în faţa unei vânzătoare de chioşc şi încerca să-i explice cum s-a trezit ea vineri dimineaţa cu o cumplită durere de cap şi un teribil coşmar: celălalt concurent român îl întrecuse pe Tibi şi cumva surprinzător pentru toată lumea, Tibi ajunsese al doilea la linia de finish. Ce dracu'!? mi-am zis, parcă peste tot am citit că Tibi era singurul român la maraton anul ăsta!? Cu întrebarea asta în cap m-am trezit dimineaţă şi imediat m-a fulgerat un fel de spaimă... să vezi că Tibi s-o fi accidentat şi l-o fi întrecut careva, să vezi că nu mai este primul în cursă...!

Când a ajuns la birou, s-a repezit la calculator, toţi aşteptau să vadă zâmbetul îngheţat al campionului trecând linia de sosire. S-a liniştit. Acum încerca să afle răspunsuri de la vânzătoare: „Dar de ce să-l visez pe Tibi Uşeriu? Nici măcar nu-l cunosc! Nici măcar nu am şanse să-l cunosc vreodată...! Deci ce crezi că poate să însemne asta ?! O fi vreun semn? O fi de bine sau de rău...?”