Sofisticată, elevată, obosită, societatea îşi reclamă dreptul la viaţă. Diversitatea politică, religioasă şi etnică te duce cu gândul la acceptare, la relaţionare, cel puţin aşa ar trebui să fie orice relaţie, inteligentă şi open-minded. Dar...
Bistriţeanul.ro vă propune săptămânal o rubrică în care să vă manifestaţi liber şi plenar opiniile, gândurile, impresiile pe diverse teme legate de viaţa economică, culturală, socială sau mondenă a urbei noastre. Aşteptăm, aşadar, pe adresa redactia@bistriteanul.ro mici texte de maximum 2000 de caractere (cu spaţiu). Textele vor fi semnate cu un pseudonim.
Pentru această săptămână, vă propunem un text semnat de V.I.P.
Dar... (mereu există un “dar”) anumite aşa-zise normalităţi impuse de clasa socială a momentului pot dezechilibra balanţa valorilor.
Reacţia imediată este să se acuze, să se dramatizeze, unii devin excelenţi experţi în a prevesti dezastre imaginare, se înfloreşte şi se distorsionează informaţia, e nevoie de circ, de condimentări.
O adevarată foame psihologică, goana dupa respect a creat un plafon social ce judecă respectul după numărul de investiţii materiale. Foamea emoţională este însă cea care se dovedeşte a fi din ce în ce mai prezentă.
Urmarea: sinucideri, căderi psihice, bolnavi psihici cu certificat şi pensie de întreţinere, copii afectaţi, oameni ce se dovedesc din ce în ce mai slabi în a se adapta la aşa-zisa normalitate.
O ţară de pensionari şi de însoţitori, nervoşi şi dezamăgiţi. În realitate, această duritate psihologică afişată şi impusă exprimă, de fapt, o slăbiciune interioară, o frică de mediu, de moarte, de cel de alături, de sărăcie materială, frică de iubire, frică de a fi lăsat singur în faţa necunoscutului.
Sărăcia spirituală nu mai sperie pe nimeni, e omniprezentă. Forţa şi puterea psihologică este caracterizată şi uşor recunoscută prin curiozitatea de a cerceta, de a experimenta, de a învăţa lucruri noi şi utile evoluţiei. Câţi mai au asemenea trăiri? Se culcă omul cu gândul la bani şi se trezeşte tot cu gândul la bani.
O societate zdruncinată psihic nu e de folos nimănui. Nici măcar celor puternici, pentru că poate deveni un bumerang al hărţuirilor psihice şi materiale. Iar pierderile pot fi fatale, cu riscul de a nu mai putea recupera nici măcar investiţia. Mândriile izolează omul iar prejudecăţile îl trag în jos, toate fiind condiţionări ce nu folosesc nimănui.
Se trăieşte la maxim senzaţia, adrenalina ordonează viaţa, mândri de deşteptăciunea românească şi plini de prejudecăţi încât se uită pe geam înainte de a ieşi din casă.
Poate puţină încredere în forţele proprii nu ar strica, pentru început...
Foto: "To read" de Anna Constantinova
.jpg)
0728-237 215
