Bistriţeanul.ro vă propune săptămânal o rubrică în care să vă manifestaţi liber şi plenar opiniile, gândurile, impresiile pe diverse teme legate de viaţa economică, culturală, socială sau mondenă a urbei noastre. Aşteptăm, aşadar, pe adresa redactia@bistriteanul.ro mici texte de maximum 2000 de caractere (cu spaţiu). Textele vor fi semnate cu un pseudonim. Pentru această săptămână, vă propunem un text semnat de V.I.P.

Tot mama îmi zicea să fiu normal. Uşor de zis deoarece fiecare are o definiţie. Un lucru e cert că nu s-a prins de mine: instinctul de turmă, să fac ce face toată lumea că e trendy, să mă îmbrac la fel să nu sfidez moda. O satisfacţie mă încearcă de ceva timp şi-mi asum responsabilitatea: libertatea de a acţiona conform bunului-simţ, de a asculta instinctul intern nealterat de urâciunea ego-urilor meschine şi nici de moda impusă de o burghezie de carton.

Contrar unor superstiţii întreţinute intenţionat, sufletul nu se vinde niciodată, să-mi iertaţi sinceritatea. E ca şi cum ai merge la supermarket şi în rând cu legumele, undeva într-un colţ, zac suflete. Nu poţi să-ţi iei unul întreg că nu te lasă FMI-ul dar măcar un sfert sau o jumate, merită investiţia.

Asta a mai rămas să comercializeze creierele luminate ale puterilor în stat: aerul ce-l respirăm şi sufletul ce ne ţine la verticală. Ori asta e imposibil dacă nu suntem de acord iar dezacordul se poate exprima în mod inteligent, susţinând cultura şi educaţia.

Un om educat e o comoară, un izvor de soluţii şi o mână de ajutor în situaţii de criză. E uşor să faci diferenţa între nivelele de inteligenţă. Porneşti de la mediocrităţi ce se îneacă de rabia furiei urlată la vederea frumosului şi te opreşti acolo unde liniştea nu-ţi zgârie sinapsele iar bucuria ce-ţi umple pieptul îţi scoate un oftat de uşurare.

Ei, de sentimentul ăsta se străduie unii să ne ţină departe. Pentru că atunci când începi să înţelegi urâtul ai două variante: ori ajungi să te comporţi la fel, spiritul de turmă de care pomeneam ori te călugăreşti.

Am ales a treia variantă, libertatea de a discerne şi trăi liber într-o ţară liberă! Nu m-am decis încă despre care ţară e vorba; poate o să ziceţi că sunt laş, că nu lupt, bla, bla, bla.... dar trebuie să fii nebun să te pui în faţa trenului ca să nu zic să mă pun pe cruce şi să-mi bat şi cuiele singur... Fereasca sfântu'!

O naţune ce acceptă întoarcerea forţată la stadiul de primate e victima mediocrităţii. Cum recunoaştem mediocritatea? Simplu: după cinism şi aroganţă, invidie, răutate, trăsături ce conduc poporul ăsta de ceva decenii... Dacă n-am murit sau nu am fost colonizaţi încă e un miracol, avem vână bună, încă se nasc copii sănătoşi.

Probabil că în câţiva ani, ne vom plimba prin unele state ca prin piramidele egiptene, o să admirăm arhitectura mega-inutilă şi o să ne mirăm de dorinţele omului din trecut de a poseda, de a avea totul la scară mare.

Oare de unde dorinţa asta de a fi mare? O fi de la origini, “făcuţi după chipul şi asemănarea Creatorului”? Iarăşi ai două alternative: ori te faci prieten cu bunul-simţ ce e o fărâmiţă din Creator, ori ieşi din circuit distrus de propria origine.

Un om împlinit sufleteşte e mai uşor de întreţinut, e responsabil, autonom, intuitiv, creativ şi cu discernământ, nu pune probleme, e soluţia problemelor. La polul opus, e nefericitul ce nu doarme, speriat de umbra şi de existenţa însăşi, incapabil să stea copăcel, fără idei şi fără flexibilitate.

Eu am ales deja, voi sunteţi suficient de liberi ca să alegeţi?