Una dintre cele mai aşteptate zile ale anului de către copiii de pretutindeni a sosit: în această seară, părinţii se fac luntre şi punte pentru a-l „ajuta” pe Moş Crăciun să împartă cadouri copiilor – mai mult sau mai puţin cuminţi. Este una dintre marile provocări ale copilăriei – să stai treaz toată noaptea şi să-l pândeşti pe Moş Crăciun, să-l surprinzi atunci când se strecoară în sufragerie pentru a ascunde cadourile sub cetinile de brad.

Cei mai norocoşi dintre copii, care au parte de părinţi inventivi sau de prieteni îndrăzneţi ai părinţilor inventivi – au şansa de a-l vedea pe Moş Crăciun în „carne şi oase”, cu barbă albă (care uneori se cam dezlipeşte), cu pantofi care li se par copiilor cunoscuţi de undeva (dar nu reuşesc să-şi dea seama de unde), cu scufia roşie trasă peste ochi şi un sac de jucării în spinare... Atunci începe şi calvarul „hai, spune-i o poezie Moşului sau cântă-i o colindă, căci altfel nu primeşti nimic!”...

Cum îl cheamă pe Moş Crăciun? Ei bine, englezii îl numesc “Father Christmas”, americanii îi spun “Santa Claus”, în Armenia este numit “Gaghant Baba”, în Egipt – “Papa Noel” iar în Finlanda – “Joulupukki”. Francezii îi spun “Pere Noel”, în Germania Moş Crăciun este numit “Weichnachtsmann”, în Italia este “Babbo Natale”, în Iran “Baba Noel”, în Malta “San Niklaw”, în Portugalia “Pai Natal”, în Spania “Papa Noel” iar în Ungaria – pur şi simplu “Mikulas”.

Orice nume ar avea Moş Crăciun, esenţial este să nu cumva să uite de cadouri!