S-a bucurat anul trecut de o lună de concediu parental, a primit un semestru liber de la facultate şi a venit împreună cu soţia şi fetiţa lui la Bistriţa: „Am explorat oraşul pe îndelete, ne-am plimbat pe străzi cu căruciorul, am cartografiat partea istorică a Bistriţei atunci şi am văzut pur şi simplu anunţul în geam. De când eram mic m-a intrigat casa asta, cu turnul adăugat care părea complet nefuncţional, pus acolo pentru decor...”, a povestit pentru Bistriţeanul.ro Cornel Ban, adăugând că îşi aminteşte această clădire încă de când venea la Bistriţa, la olimpiadele de română.

Ideea de a cumpăra apartamentul disponibil la etaj în casa de pe strada Gheorghe Şincai a încolţit brusc în sufletul său, astfel încât l-a sunat pe proprietar imediat. Cei 25.000 de euro pentru 100 metri pătraţi, i s-au părut a fi un preţ rezonabil, „pe care mi l-am putut permite din salariul meu de profesor, mai ales că nu sunt un investitor imobiliar... În Năsăud un apartament la bloc costă mult mai mult... Clădirea nu are o istorie foarte bine documentată, nu ştim exact cine a stat în ea, nu este inclusă pe lista monumentelor istorice, iar arhitectul cu care am lucrat la restaurarea ei spune că ar data din jurul anului 1870...”, povesteşte Cornel Ban – despre care aţi mai citit în Bistriţeanul.ro cu prilejul uneia dintre primele ediţii ale pieţei locale Produs în Bistriţa-Năsăud: Fac în „cuptior” pâine și cozonaci pentru bistrițeni la îndemnul fiului lor, profesor-cercetător la Boston.

Pentru restaurarea apartamentului, Cornel Ban a apelat la nişte prieteni specialişti în domeniu, care au mai realizat lucrări de restaurare în America, Franţa, dar şi în România – restauratorul care s-a ocupat de clădirea de pe Gheorghe Şincai fiind acelaşi care a restaurat şi biserica monument Unesco din Biertan.

„Există conceptul acesta de a salva de la al doilea boom imobiliar prin care trecem acum clădiri care altfel s-ar distruge pentru totdeauna prin termopane sau rigipsuri. Nu este vorba, deci, despre renovare, ci despre o restaurare, ceea ce a presupus o muncă de câteva luni de zile bune”, explică profesorul originar din Năsăud.

Restaurarea a început cu problemele ivite în structura casei, a acoperişului, cu cele referitoare la infiltraţiile de apă. Geamurile, uşile şi anumite porţiuni de zid au fost restaurate nu cu ciment, ci cu var şi nisip. Nu s-a folosit deloc vopsea lavabilă, ci var şi clei de oase, care trebuie dat în câteva straturi, a fost nevoie de răbdare şi aşteptare, pentru că varul şi cleiul se usucă mai greu, dar a meritat.

„Am fost fericiţi când am reuşit să salvăm şi o sobă superbă de trei metri, de pe vremea Imperiului...”, explică profesorul care recunoaşte că una dintre uşile casei a necesitat o muncă de aproape 30 de zile pentru a fi readusă cât mai aproape de forma iniţială, în timp ce alte tocuri de lemn nu au mai putut fi recuperate, precum nici ţevile de gaz nu au putut fi acoperite.

„Te trezeşti în situaţia de a negocia un proiect de restaurare cu o anumită actualizare, fără să faci un kitsch istoric, fără să-ţi doreşti ultima modă. E multă muncă de concept aici”, recunoaşte Cornel Ban – conştient totodată de paradoxul unor sate restaurate în sudul Franţei, dar părăsite, pentru că cei care le-au restaurat nu locuiesc acolo decât pe timp de vară, astfel încât acolo nici nu ai unde să bei o cafea. „Ideea este să restaurezi un spaţiu într-un sat sau un oraş viu, mai degrabă decât să locuieşti într-un muzeu mort...”

Cornel Ban a investit în renovare aproape 10.000 de euro, a schimbat destinaţia casei din locuinţă în birou şi speră să închirieze spaţiul unor persoane care vor şti să respecte aşa cum se cuvine sufletul locului şi să-l înţeleagă. „Sper să reuşim să-l închiriem la un preţ pe care să şi-l permită cei care vor munci aici. Poate să fie atelierul unui artist, o galerie de artă, biroul unui avocat sau cabinetul unui dentist, pot fi multe lucruri aici...”

Spaţiul va fi însufleţit şi de o expoziţie de fotografii vechi care surprind istoria vieţii private în Bistriţa înainte de 1914: ziare ale vremii, fotografii de grup cu oameni obişnuiţi sau clădiri pe care profesorul fie le-a cumpărat de pe e-Bay, fie le-a primit de la colecţionari.

„Nu vreau să mă întorc în trecut cu prea multă nostalgie, cum mulţi fantazează, încercând să compenseze problemele prezentului cu virtuţile trecutului. Vrem să recuperăm şi să salvăm o clădire de la o restaurare agresivă, fără o ideologie conservatoare care idealizează prea mult. Nu trăim acum vremuri atât de cumplite, iar lucrurile pe care noi le luăm de-a gata acum – mai demult erau puse sub semnul întrebării. Cam asta ar fi şi filosofia restaurării acestei case. Este un efort de recuperare critică, mai degrabă decât unul de recuperare idealizantă...”, conchide lectorul universitar.

Cornel Ban s-a născut în Prislop (actualul Liviu Rebreanu), a urmat cursurile liceului militar „Mihai Viteazul” din Alba Iulia, a studiat Literatură Comparată și Drept la Babeş-Bolyai, a predat la Parva, o vreme, făcând naveta 20 de kilometri cu autobuzul, a fost avocat, dar a a renunţat la această meserie de dragul satisfacţiilor pe care le presupune cariera de profesor, este doctor în ştiinte politice, a studiat la Universitatea din Maryland şi la Brown University, este co-director al Centrului de Cercetare pentru Politici Globale al Universităţii Boston (SUA). A publicat articole pe teme legate de migraţie, dinamica economiei sociale europene, dezbateri economice în puterile economice emergente şi Brazilia, guvernanţă transnaţională în Europa şi transformările recente ale economiilor din periferia mediteraneană şi sud-est europeană.

Profesorul din Năsăud a publicat în 2014 la Editura Tact din Cluj-Napoca volumul „Dependenţă şi dezvoltare. Economia politică a capitalismului românesc”, considerată una dintre cărţile de referinţă ale anului, iar în acest an, în martie, a publicat un nou volum destinat specialiştilor – „Ruling Ideas. How global neoliberalism goes local” despre care cei de la Amazon afirmă că „pentru prima oară se teoretizează şi se testează empiric mecanismele care fac ca ideile neoliberale să se manifeste mai radical în anumite ţări şi moderat în altele”. Volumul este publicat la prestigioasa editură Oxford University Press, fapt care ar putea să-i faciliteze lui Cornel Ban avansarea într-un post de profesor universitar la Boston.