Eduard Kunz cântă la pian de la 5 ani. La 10 ani susţinea concerte alături de Orchestra Filarmonică din Omsk (pe atunci în Uniunea Sovietică), iar BBC Music Magazine îl consideră printre cei mai buni zece tineri pianiști din lume.

Zilele trecute, într-un interviu tulburător publicat de scena9.ro – Eduard Kunz povesteşte şi despre experienţa trăită la Bistriţa, pe 2 aprilie, când a susţinut la Sinagogă un concert caritabil pentru copiii de la Centrul pentru Resurse şi Referinţă în Autism „Micul Prinţ”:

„A fost o foarte rară ocazie de a ajuta, când nu a mai fost nevoie să-mi explic de ce fac ceea ce fac. Am putut să ajut, iar acesta este cel mai minunat sentiment dintre toate. 1 din 68 de copii este diagnosticat în lume cu autism... Faceţi şi voi calculele... La Bistriţa, dar nu numai acolo, copiii au nevoie de un spaţiu, au nevoie de piane... Să zicem că există oameni care pot da o mână de ajutor. Cumperi maşini, cumperi case, după care îţi pierzi poziţia sau toată afacerea ta dispare... Dar dacă construieşti o clădire pentru copiii cu autism şi aduci piane acolo – asta rămâne pentru totdeauna.”, a povestit Eduard Kunz, amintind de întâlnirea sa cu Eduard Sălăgean.

„Am cunoscut la Bistriţa un băiat pentru care cele mai simple sarcini ale vieţii erau o provocare. Are nevoie de ajutor pentru a urca pe scenă, dar după ce ajunge acolo nici el şi nimeni din public nu-şi mai dau seama de asta. Ceea ce demonstrează forţa extrordinară pe care muzica o are... Deşi are nevoie să fie condus pe scenă, odată ajuns acolo, băiatul acesta vă conduce pe voi... Viaţa este cu adevărat extraordinară... Iar muzica este cel mai puternic şi curat canal de comunicare. Trăim vremuri în care procentul de minciuni pe care le auzim zilnic este sub orice limită a rezonabilului... Iar muzica rămâne busola după care îţi poţi orienta sau verifica direcţiile în viaţă...”

Eduard Kunz povesteşte cu Andra Matzal şi despre cele 70 - 80 de concerte susţinute în acest sezon, despre felul în care reuşeşte deja să simtă dacă publicul din faţa lui merge săptămânal la concerte sau dacă abia a descoperit muzica clasică, despre importanţa de a studia un instrument muzical pentru că te face pur şi simplu mai bun, despre statistici care demonstrează că cei care fac şcoala de muzică nu încalcă legea aproape niciodată, dar şi despre dificultateade a explica unui copil din ziua de azi care priveşte un show de talente faptul că nu ai cum să contezi cu adevărat sau să te transformi în star în doar 3 minute...

„Când cei din jur încep să te trateze ca pe un adult, începi să faci greşeli. Sunt mulţi dispuşi să-ţi arate că greşeşti de o bucată de vreme. Atunci începi să-ţi pui întrebări asupra acţiunilor tale. Când eşti student şi câştigi tot felul de competiţii, te situezi pe o anume traiectorie şi ai încredere – care este foarte importantă, pentru a putea risca şi pentru a realiza tot felul de lucruri.

Când ţi se spune că greşeşti, îţi pierzi din încredere. Şi trebuie s-o recâştigi. Explicându-ţi ţie însuţi în primul rând motivul pentru care faci toate aceste lucruri, şi apoi încercând să înţelegi cum anume le faci. Este crucial, pentru că dacă reuşeşti să-ţi explici de ce faci ceea ce faci, îţi dai seama care este modalitatea prin care poţi să creşti...

Fac ceea ce fac de 30 de ani, dar criza aceasta a expicaţiilor încă există... trebuie să recunosc, este o profesie foarte grea care are nevoie de anumite explicaţii. Timpul, disciplina, sănătatea – dacă le-aş investi în orice altă profesie – aş avea mult mai mult succes financiar. Ştiu asta, dar aleg să nu o fac...

Însă trebuie să îmi explic mie însumi, în fiecare zi, de ce... Iar asta este foarte dificil uneori.

După 17 taxiuri, 2 avioane, 4 trenuri ajungi în faţa unor oameni care nu înţeleg felul tău de a trăi – şi nu este vina lor. Nu înţeleg cât de mult contează fiecare minut din viaţa ta. Apoi te aşezi la pian şi, să zicem, lipseşte o coardă...

Trăim vremuri în care aproape în orice domeniu pare să fi dispărut profesionalismul. Taximetriştii nu ştiu unde să meargă, magazinele nu ştiu ce vând, băncile nu vor decât să-ţi fure banii. Profesionalismul pare să fi dispărut cu totul. Pentru cineva care face acelaşi lucru de 30 de ani – oamenii şi realitatea pot fi uneori extrem de enervante... Şi trebuie să te mulţumeşti şi cu asta. Nu poţi schimba oamenii. Nu poţi decât să îţi schimbi percepţia asupra lucrurilor. Iar acesta este un proces interior permanent... Poate fi provocator... Dar până acum a meritat..." - Eduard Kunz pentru Scena9.ro.