A renunţat la o carieră de dansator pentru că s-a lăsat sedus de litere, a absolvit un liceu economic deşi îi plăcea foarte mult să citească iar de aproape 15 ani scrie în fiecare săptămână cronici de carte la celebra revistă Dilema Veche. Criticul, eseistul şi traducătorul Marius Chivu şi-a lansat luni la Bistriţa volumul “Sfârşit de sezon”…
Într-o atmosferă caldă şi prietenoasă – într-o întâlnire moderată de Dan Coman – Marius Chivu a povestit celor prezenţi la Casa Cărţii “Nicolae Steinhardt” despre cursurile de dans sportiv şi balet pe care le-a făcut la Şcoala Populară de Arte din Bucureşti, despre munca sa la Dilema Veche, despre faptul că într-un an de zile din cele aproximativ 60 de cărţi de poezie pe care le citeşte, doar despre 10 ajunge să şi scrie, despre cum se poate evita rutina de a scrie săptămânal sau despre faţa şi reversul de a fi scriitor – de la izolarea şi retragerea unui scriitor în locuri singuratice pentru a scrie şi până la turneele de promovare şi întâlnirile cu publicul din toată ţara…
Scriitorul Dan Coman l-a provocat pe invitat să povestească despre propriile cărţi – de la surprinzătorul volum plin de tensiune cu care Marius Chivu a debutat (Vântureasa de ceară), la jurnalul de călătorie “Trei săptămâni în Himalaya” sau volumul de interviuri cu scriitori al cărui titlu (“Ce-a vrut să spună autorul”) ironizează teribila întrebare cu care profesorii de română îşi chinuie deseori elevii…
S-a povestit luni seară şi despre cea mai recentă carte de proză scurtă semnată de Marius Chivu – “Sfârşit de sezon”, care poate fi cumpărată din orice Librărie Aletheia, dar şi despre “complexul Sadoveanu” de care Marius Chivu a recunoscut c-a suferit o vreme, până când s-a apucat să citească infinitele volume ale lui Sadoveanu în care a descoperit un scriitor extraordinar – mai ales în proza sa scurtă, mult mai reuşită decât romanele...
Şi, deşi se lamentează toţi în legătură cu puţinii cititori de poezie din ţară, se pare că proza scurtă pare încă şi mai chinuită, a povestit Marius Chivu, amintind şi de faptul că proza românească în general nu pare foarte contemporană cu ce se întâmplă în lume: dacă în Statele Unite, încă din primii ani după tragedia de pe 11 septembrie s-au scris pe acest subiect sute de romane – în România, la un sfert de veac de la Revoluţie, romanele scrise pe această temă sunt foarte puţine. Probabil că este şi o chestiune de tradiţie, deşi ar fi suficienţi cei care îşi doresc să-şi retrăiască vremurile în ficţiunea care se scrie pe marginea lor…
.jpg)
0728-237 215
