Ca atunci când te priveşti în oglindă şi de dincolo îţi răspunde, pe rând, figura ta de demult, apoi figura ta de acum sau silueta de mâine – uşor obosită, grăbită sau isterică. Silueta care a uitat să asculte poveşti, să se bucure de copiii din preajmă, să-şi imagineze că poate primi de la Moş Crăciun nişte flori, o cămaşă, un ursuleţ, un papion..
„Poveste prin fereastră” s-a numit spectacolul de balet şi dans contemporan oferit în dar, astă-seară, de clubul Scenica şi coregraful Daniela Hasiade – o poveste răscolitoare, aşa cum rareori avem onoarea să admirăm în Bistriţa cea frumos curgătoare şi limpede ca cristalul...
O poveste despre nerostite tulburări şi răscoliri de suflet topit şi apoi curs pe pământ, despre bucuria de a dansa, despre cum e să-ţi dea lacrimile în faţa unui picior camuflat într-o piruetă sau un braţ de copil încercând să cuprindă un cerc...
O poveste despre timpul trecut şi timpul prezent – ambele contopite într-un fel de viitor incert – despre cum e să te priveşti în oglindă şi de dincolo să îţi răspundă, pe rând, figura ta de demult, apoi figura ta de acum sau figura ta de mâine – uşor obosită, grăbită sau isterică, mereu în fugă, mereu distrată sau năucă... figura care a uitat de poveşti şi de bucurii simple, de Moş Crăciunul care ar putea să-i aducă mamei o rochie lungă, un buchet de flori, un spărgător de nuci, machiaje, o cămaşă nouă, o bluză, o căciuliţă, un ursuleţ de pluş, o ciocolată, o tabletă roşie, o rochie roşie cu sclipici, un fular, o pijama, o pereche de adidaşi, nişte cercei pe care şi-i doreşte de astă-vară, o trusă de farduri sau o vacanţă mare de la serviciu...!