Varianta SCURTĂ

Scandalul a început de la părculețul ce separă blocul de terasa Rapsodia, unde Traian Ogâgău (patronul) doreşte să amenajeze un spaţiu de joacă pentru copii. Locatarii se împotrivesc cu desăvârşire şi consideră că li s-a invadat spaţiul şi NU au parte de zile liniștite la bătrânețe. Juridic, terenul cu pricina aparține domeniului public, dar cele două tabere înfierbântate își arogă dreptul de folosință...

Actori:  -  “patronul”, Traian Ogâgău, venit din Sângeorzu-n Paragină să facă bani la Bistrița.
- nostalgicii comuniști, corpul de contestatatri compus din doamne veritabile, comandate strategic de bărbații ascunși după perdea. Până NU demult, familiile de vază se aprovizionau „pe sub mână” de la cantina partidului (acum Restaurant Bistrița) cu brânză, lapte, ouă... cam tot ce avea-n țâțe capra cu trei iezi...
- cel mai iubit fiu al poporului: primarul Crețu, zis șeriful, urmaș al fostului fiu iubit al poporului, care folosea casa de protocol transformată în restaurant de fițe și totodată cel  care asigura liniștea pensionarilor P.C.R.
- clienții Rapsodia care admiră piesa de teatru cu aer bolșevic, pe triluri de păsărele.

Cadru: fosta casă de protocol a lui Ceaușescu – confiscată de comuniști, răs-cumpărată cu valută forte de Traian Ogâgău.

Armele avute la dispoziție de ambele părți: telefoane care filmează, facebook, copii și nepoți plecați în America, post de radio și bani pe de-o parte, juriști de ambele părți, influența către factorii socialiști care conduc orașul, pe de altă parte.
Țiganiada e urmărită cu sufletul la gură de clienții Rapsodia, care riscă să încaseze un ou în freză, lansat de vreo mână tremurândă de la balcoanele celor cu pensii nesimțite, care-au lucrat în structurile băieților cu ochi albaștri, în Epcoa de Aur.

Întreaga parodie crește progresiv cantitatea de medicamente a celor de vârsta a treia și îl transformă pe Ogâgău într-un expozant al generației opresate de rigorile sistemului comunist.

Pericolul: Se poate crea un precedent periculos ce ar desființa toate straturile de legume deținute de tovarășele profesoare ieșite la pensie, sau anexele pe post de lemnării ale șefilor de scară. Sintagma „jucați-vă la blocul vostru” prin care sunt alungați copiii gălăgioși e în pericol de dispariție, dacă patronul câștigă bătălia cu nostalgicii comuniști...

Actul I -Patronul bagă bani grei în modernizare și toată lumea se întreabă cine e în spatele lui, cu bani. Inspectorii Primăriei Bistrița se simt ofensați că NU au fost consultați și aplică amenzi pentru diverse motive: ba că patronul a tăiat câțiva copăcei din curtea proprietate-privată, ba că a schimbat țiglele și a dat jos acoperișul sau că a demolat ceva coșmelii inutile.
A, da: patronul Ogâgău nu e pe stânga cu PSD-ul și a făcut parte din PDL, fiind un fost candidat pentru Primăria Sângeorz.

Actul II – casa lui Ceaușescu e inaugurată cu mare ștaif, pe terasă se aud păsărele și toată lumea e fericită. Aparent.

Actul III - Întocmai ca un asasin economic al FMI sosit la negocieri, Ogâgău își pune pe față rânjetul marca Dorel Cosma și promite un peisaj de vis: un părculeț de joacă pe peticul de iarbă al Edenului comunist.
Nostalgicii simt pericolul și dragonul-adormit se trezește. Plenara a „n -ș-pea” are loc în scara blocului, iar apoi au loc intervenții telefonice pe firul roșu tăiat de Saporo la Revoluție și activat în urma incendiului de la Biserica Evanghelică, prin care s-a schimbat primarul.
Cartierul e o enclavă a fostului sistem totalitarist. Fostul primar Simion Lupșan deține un apartament în blocul respectiv, unde majoritatea vecinilor au ochi albaștri și pensii nesimțite, ca urmare a faptului că s-au spetit prin birourile Județenei de Partid, ale Securității sau a altor instituții despre care se vorbea în șoaptă. Doar Miloș și Saporo aveau curaj să spună lucrurilor pe nume și inventau bancuri, sub influența vaporilor de alcool... 

Actul IV - Sub ochii celor născuți după Revoluție, scandalul a luat amplolare în urmă cu o zi, când un leagăn-simbol al vremurilor când Bistrița se hrănea pe cartelă - nu Orange și nici Vodafone (pt. necunoscătorii sub vârsta Revoluției) - a fost tăiat cu flex-ul. Apoi, de nicăieri au fost amplasate câteva obiecte colorate pentru copiii generației McDonald’s.

Fără leagănul pus acolo încă de pe vremea lui nea Nicu, vecinii au apelat la cel care deține Bistrița: șeriful Crețu. Sunat în miez de noapte, Crețu își pune pintenii și vine să rezolve chestiunea cu huțuțul. Primarul s-a înfoiat ca o cloșcă-n fața nostalgicilor și a stat la locul faptei cam... 1 minut. Peste gard, acesta a ordonat: confiscați totul!

Polițiștii locali, comandați de Fuhrer s-au fâstâcit văzând că au de completat un proces-verbal fără precedent, cu cuvinte-cheie: hintă, balansoar, tobogan (cu „b”, nu cu „p” cum se aude). Și-au riscat serviciul și au făcut stânga-mprejur, în sensul acelor de ceasornic, deoarece NU au avut pârghii legale în vederea confiscării obiectelor de joacă.
Gonind spre vilă, probabil Crețu se gândea ce bărbat a fost odată iliescu și cum a cum a rezolvat el o chestiune asemănătoare, prin chemarea minerilor din Valea Jiului. Doar că aceștia sunt cam ruginiți de la alcool și dezbinați de când Marian Cosma are nevastă cu botox în buze și e personaj monden.

Totuși, pe modelul socialist, primarul Crețu are la dispoziție votanții de manevră, etnicii cartierelor sociale, obișnuiți cu efectul de turmă. Asta deoarece sunt conduși ciclic și maiestuos către urne prin pungile inscripționate PSD, înmânate personal de “tătucul lor”, George Avram fost șef la Urbana, actual vice.

Povestea are final-deschis, dar se poate lăsa cu suicid în masă, dacă primarul cântărește cu mintea, nu cu inima...
Concluzia, valabilă ambelor părți implicate: “Să fiți deștepți și fără frică....”

P.S Redacția Bistrițeanul.ro solicită implicarea de urgență a celor de la emisiunea D’ale lui Mitică, poate singurii care pot stinge conflictul iscat între comuniștii nostalgici și capitaliștii golani, tocmai la umbra casei de protocol a lui Ceaușescu...