S-a născut în România, dar a ales să plece în Franţa unde s-a impus imediat cu poemele scrise în franceză, dar a fost arestat de Gestapo, în urma unui denunţ şi închis în lagărul de exterminare de la Auschwitz. Cioran şi alţi prieteni au reuşit să obţină eliberarea sa, dar el a refuzat să plece fără sora lui, Lina, alegând moartea...
Vremea recitirilor şi a redescoperirilor – zilele trecute – la Liceul de arte „Corneliu Baba”, acolo unde Claudiu Komartin şi Dan Coman au povestit despre Fati şi Fundoianu – „doi poeţi artişti care fac parte din acea rasă de poeţi care au o anumită aristocraţie de spirit – doi poeţi foarte diferiţi din epoci diferite”, extrem de proaspeţi, actuali şi dinamici, după cum i-a prezentat Claudiu Komartin, povestind despre Benjamin Fundoianu, poetul care a refuzat să părăsească lagărul nazist din Auschwitz fără sora sa, închisă acolo odată cu el.
„Nu a scris foarte mult în româneşte, dar atât cât a făcut-o, a făcut-o strălucitor. Este redescoperit azi la mai bine de 100 de ani de când a scris aceste versuri şi este mai actual şi mai proaspăt decât mulţi dintre poeţii pe care îi avem în manuale, mai proaspăt decât multe alte faime ale epocii interbelice... Devine scriitor de limbă franceză înaintea lui Cioran sau Ionesco, este eseist, gânditor şi se implică chiar şi în cinema”, a povestit Claudiu Komartin.
Claudiu Komartin a prezentat antologia „O anumită căldură umană” care cuprinde cele mai frumoase versuri ale poetului Vasile Petre Fati (Casa de Editură Max Blecher, 2016), în timp ce Dan Coman a prezentat antologia „Herța și alte priveliști” de Benjamin Fundoianu (Editura Cartier, 2016 — poeme alese de Dan Coman).
Dacă despre Benjamin Fundoianu bistriţenii au avut ocazia să afle încă de anul trecut, Vasile Petre Fati a fost o adevărată descoperire pentru cei prezenţi. Poetul s-a născut în 1944 la Constanţa, şi-a făcut studiile la Bucureşti unde a şi trăit până în 1996 când a murit fulgerător, în urma unui infarct.
„Din păcate, ca şi în cazul altor autori buni şi foarte buni, istoria literară şi criticii nu l-au reţinut, cărţile lui nu au mai fost reeditate, nu s-a mai vorbit sau scris despre el... L-am redescoperit recent şi mi-am dat seama că este un poet foarte bun, un poet remarcabil, pe nedrept uitat, un poet excentric în raport cu poeticile care făceau vâlvă şi care erau la modă în epoca în care scria el...”, a mai povestit Claudiu Komartin.
Fati a rămas într-un soi de marginalitate şi a avut ghinionul ca, după moarte şi după două cărţi absolut remarcabile publicate în '92 şi '96, să nu se mai vorbească aproape deloc despre el - a remarcat Claudiu Komartin, amintind că readucerea lui în actualitate este o datorie de onoare.