Parcă mai împlinit, vag agresiv, incomod şi încă dispus să răscolească în comoditatea auditoriului, uşor scandalagiu dar temperat de data aceasta, însoţit de o armată de fotografi şi invitaţi din alte timpuri sau spaţii geografice – poetul năsăudean Adrian Suciu a pus la cale ieri seară, în Corso Café, un spectacol de poezie contemporană de zile mari.

A început Cristian Boantă, pe care mulţi şi-l amintesc, desigur, din recitalul poetic susţinut anul trecut, la Casa Memorială "Andrei Mureşanu", pe când era membru al trupei de tineri creatori Domino.

A continuat Ioan Romeo Roşiianu, din Baia Mare, care l-a sfătuit pe Cristian Boantă să creadă în fiecare poem, aşa cum un părinte crede în fiecare copil al său, ca nu cumva să-l pască pericolul ca toţi ceilalţi să şteargă pe jos cu creaţia sa.

Nici celelalte invitate precum Raluca Oana Ciceu sau Alice Valeria Micu nu s-au lăsat mai prejos – dezvăluind audienţei nebănuite şi tulburătoare dimensiuni ale poetului-profet care s-a burzuluit – la un moment dat, suficient de temperat ca să evite un scandal – la tinerii de la mansardă, prea gălăgioşi pentru gusturile sale.

Până când, de la mansardă a coborât (şi-a făcut apariţia) Oana Oltean, revelaţia serii, pe care mulţi şi-o amintesc în postura de premiantă a Olimpiadei de Lectură dar şi ca singura elevă care a obţinut anul trecut 10 pe linie la Evaluarea Naţională.

Au mai citit Iulia Paţiu, Roxana Albert, Nicolae Scheianu şi Alexandru Uiuiu dar concluzia a rămas amăruie şi răscolitor exprimată de însuşi Adrian Suciu: Toate astea sunt un mare rahat...! Nimeni nu ştie cum e să bei atât de singur încât să dai nume singurătăţii tale. Nimeni nu ştie cum e să bei atât de singur, încât nici singurătatea ta să nu mai stea cu tine la masă...

"Suntem ca unii care se uită la un fir de nisip şi au pretenţia că pot descrie o plajă. Suntem posedaţi de demonul competiţiei, de orgolii, de micile noastre comodităţi, de faptul că ceea ce avem noi e numai al nostru, de tehnicile pe care le acumulăm, de cultura pe care o avem, de cărţile pe care le-am citit, şi în fond nu suntem niciunul dintre noi, în niciun moment al existenţei noastre – decât sclavii propriilor minţi. Pe mine personal mă doare undeva de poezia mea...! Noi spunem poezii într-o limbă mică, la marginea lumii, şi avem senzaţia că facem ceva important..." a remarcat la un moment dat, Adrian Suciu, coordonatorul Asociaţiei Culturale Direcţia 9...