“Este o carte extraordinară de proză autentică precum cămaşa pe care o ţeseau şi purtau străbunicii noştri – cu o ţesătură aspră, dar atât de albă şi moale după purtat” a remarcat ieri după-masă critical George Ţâra, povestind despre romanul „O vară ce nu mai apune” lansat de Radu Sergiu Ruba ieri şi la Bistriţa…
Scriitorul Radu Sergiu Ruba şi-a lansat ieri după-amiază la Bistriţa romanul „O vară ce nu mai apune” iar Casa Cărţii “Nicolae Steinhardt” din Piaţa Mihai Eminescu s-a umplut de admiratori ai scriitorului care l-au ascultat într-un dialog reuşit, alături de scriitorii bistriţeni George Ţâra şi Alexandru Uiuiu.
“Ochiul care nu se deschide în afară se deschide înăuntru…” a remarcat Alexandru Uiuiu, declarându-se încântat de romanul scriitorului orb care descrie cu atâta acurateţe şi emoţie imaginile încât, în final, îţi spui “Doamne, la ce minune mă faci părtaş”.
Este uimitor ce poftă de a vedea, de a privi, de a înfuleca din ochi poate genera în noi lectura acestei cărţi, a mai spus Alexandru Uiuiu. Autorul a povestit celor prezenţi despre ce anume l-a inspirat să scrie această carte, cum a scris-o şi care este povestea din spatele ei în timp ce George Ţâra a amintit de prejudecăţile criticilor care afirmau că Radu Sergiu Ruba nu ar putea scrie proză, pentru că nu îşi poate reprezenta lumea cromatic şi volumetric. “Ei bine, criticii s-au înşelat amarnic, avem de-a face cu o carte extraordinară de proză autentică precum cămaşa pe care o purtau străbunicii noştri, cu o ţesătură aspră la început, dar atât de albă şi moale după purtat…”
„Borges însuşi n-ar fi putut s-o spună mai frumos: «Nu există paradis în absenţa luminii». După cum nu există întreprindere mai delicată – şi totodată aventură mai palpitantă – decât întoarcerea pe urmele propriilor paşi. Radu Sergiu Ruba face acest drum sprijinindu-se mai mult pe retina memoriei decât pe memoria retinei. Prozele lui deschid cărări spre o lume populată de personaje asupra cărora timpul şi-a făcut lucrarea după cum a poftit. Ruba extrage amintiri din mâlul trecutului, le spală în soarele unei zile de toamnă şi le aşază pe catifea, sub ochii noştri, ca pe nişte ţăndări de pietre preţioase. Forţa evocatoare şi talentul confesiv fac din O vară ce nu mai apune paşaportul spre ţinuturi şi oameni din alt loc şi din alt secol.
Radu Sergiu Ruba scrie despre şaradele vieţii, despre farsele, descompunerile şi recompunerile ei. Prozele lui stau la confluenţa dintre istorie, geografie şi biografie. Le citeşti cu emoţia elevului care, pe vremuri, aştepta ca soarele să prindă în raza lui picătura de cerneală suspendată în vârful peniţei. Apoi îţi vine să mângâi paginile şi să mulţumeşti celui care răstoarnă miere peste creştetele noastre. Fiindcă tocmai ai avut parte de ceva frumos şi sfâşietor…" scria Radu Paraschivescu despre acest volum apărut anul trecut, la Editura Humanitas, care se găseşte de cumpărat şi în Librăriile Aletheia din Bistriţa.