Biserica gotică din Dipşa a fost ridicată de saşi la sfârşitul secolului al XV-lea având la bază o legendă savuroasă: se spune că înainte să fugă din calea marii invazii tătare de la 1241, sătenii din Dipşa şi-au adunat toţi banii agonisiţi într-o căldare pe care au îngropat-o pe câmp, nădăjduind s-o recupereze ulterior. Doar că, la întoarcere, nu mai ştiau cu exactitate locul.

Comoara a rămas nedescoperită vreme de două secole, până când a fost scoasă la lumină de o scroafă care scurma pământul. Interpretând grozăvia ca pe un semn divin, oamenii satului au luat hotărârea să ridice cu banii găsiţi un măreţ edificiu care poate fi admirat şi în zilele noastre.

Sătenii din Dipşa nu au uitat nici de fiinţa care i-a ajutat să descopere comoara pierdută a primilor locuitori de pe aceste meleaguri. Legendara scroafă este reprezentată pe unul din contraforţii sudici ai bisericii gotice, alături de anul finalizării construcţiei – 1489.

Pe contrafortul vecin se găseşte un cadran solar circular, cu gnomonul puternic înclinat spre stânga, dar nealiniat polar, întrucât peretele declină spre est cu numai 10 grade – mai precizează eruditul cercetător Volker Wollmann – prezent zilele trecute la Bistriţa, la Casa Argintarului (Centrul German de pe Dornei) unde a prezentat publicului volumul cu numărul V din lucrarea devenită deja reper şi intitulată Patrimoniu preindustrial și industrial în România.

Este o adevărată enciclopedie a științei și tehnicii românești în care autorul abordează cu aceeași competență și acribie (probate în anterioarele volume) avuția tehnică, inventivitatea și valorile pe care societatea românească le-a înregistrat – a remarcat Corneliu Gaiu cu prilejul lansării acestui volum la Bistriţa.

Autorul povestea, de altfel, încă de anul trecut că acest volum va trata un domeniu la fel de interesant – cel al fântânilor publice istorice („şi nu vreau să vă jignesc, dar nu este vorba de fântânile arteziene care se construiesc azi într-o veselie”) şi că va cuprinde, totodată, studii şi fotografii ale unor orologii, ceasuri bisericeşti, cadranele solare şi observatoare astronomice de pe cuprinsul României.

„Nu am publicat nimic din ce nu am văzut şi fotografiat personal, cu excepţia unor imagini de arhivă, primite de la prieteni sau colegi”, preciza eruditul arheolog şi cercetător Volker Wollmann care a povestit zilele trecute la Bistriţa, între altele, şi despre valoarea excepţională de patrimoniu a orologiilor din turnurile bisericilor, dar şi despre faptul că – în urma publicării acestor volume – unele dintre bunurile patrimoniului preindustrial au putut fi salvate, în timp ce altele nu mai există decât în paginile cărţilor sale.

„Volker Wollmann este cel mai avizat istoric din România în ceea ce priveşte patrimonial industrial, componentele, dispunerea teritorială şi starea de conservare şi protecţie a acestuia”, considera prof. univ. dr. Ioan Opriş.

UIMITOR: Bistriţa a luat faţa Sibiului cu câteva elemente de patrimoniu industrial (VIDEO)