La Biblioteca Județeană „George Coșbuc” din Bistrița se desfășoară în aceste momente o tulburătoare întâlnire și expoziție foto-documentară intitulată „Comunismul în România. Represiunea. Rezistența”.

Întâlnirea a debutat cu un moment muzical susținut de Cristian Moldovan, Emanuel Gavriloaie și Victorița Alexandra Gavriloaie – tinerii care au interpretat un colind deseori intonat în închisorile comuniste, urmați de un emoționant discurs al ieromonahului dr. Grigore Benea (coordonatorul Memorialului Gherla), despre Memoria ca vindecare.

Grigore Benea le-a vorbit elevilor despre Secolul 20 – „secolul morții”, amintind că istoricul și filosoful Tzvetan Todorov considera că răul și violența acestui secol nu pot fi înțelese fără o dimensiune metafizică, dar și despre apropierea și revelația pe care a trăit-o la 17 ani, când a participat la un concurs de eseuri dedicat lui Nicolae Steinhardt, când a citit „Jurnalul Fericirii”, iar viața sa avea să se schimbe din temelii.

Cum au reușit toți cei închiși pe vremea comunismului să iasă cu sufletul întreg din închisorile în care au fost torturați, bătuți, umiliți? – s-a întrebat ieromonahul dr. Grigore Benea, adresându-se tinerilor și mărturisind că răspunsul este cât se poate de simplu: au învățat acolo să ierte. Ceea ce nu este deloc atât de simplu pe cât pare la prima vedere. Să nu ne răzbunați, acestea au fost ultimele cuvinte ale lui Mircea Vulcănescu, mort în pușcăriile comuniste... Dar cine să-i mai răzbune, dacă lecția lor, atât de importantă și răscolitoare, se pierde în negura uitării...?

Noi nu suntem bătuți, nu suferim de foame, nu suntem torturați, izolați sau umiliți, în schimb intrăm în depresie atunci când nu ne găsim telefonul... Am avea de iertat mult mai puțin decât generațiile care s-au sacrificat înaintea noastră, în anii comunismului, și nici asta nu reușim să facem prea bine – a mai spus ieromonahul Grigore Benea, povestind despre câteva din personalitățile care au reușit să treacă prin înfiorătoarele închisori comuniste descoperindu-l pe Dumnezeu în suferința prin care au trecut.

„Să nu ne răzbunaţi...”, ar fi fost ultimele cuvinte ale lui Mircea Vulcănescu – filosoful şi economistul care a stat timp de şase ani în puşcăriile comuniste, fiind arestat în 1946 în lotul al doilea al foştilor membri din guvernul Antonescu, acuzat de crime de război. A fost permanent torturat şi chinuit în temniţele comuniste de călăii de la Văcăreşti, Jilava şi Aiud și a murit în octombrie 1952, la 48 de ani, îmbolnăvit de TBC, după ce a încercat să-şi salveze un coleg de celulă: acesta căzuse din picioare, sleit de puteri, iar Mircea Vulcănescu s-ar fi aşezat pe ciment ca o saltea pentru colegul său doborât, salvându-i viaţa.

Au fost invitați să le vorbească elevilor preotul Ioan Vasile Frișan, despre martirii greco-catolici și cuvintele cardinalului Iuliu Hossu care afirma – „Credința noastră este viața noastră” și Ruxandra Avram, despre Permanența memoriei: memorialul victimelor rezistenței și comunismului de la Sighet.

Evenimentul cuprinde și prezentări susținute de preotul Vasile Rus invitat să vorbească despre cărțile „Martirii din Dealul Crucii” și „Gheorghe Pașca: viața și jertfa”, alături de profesorii Viorel Rus și Totir D. Constantin care vor povesti despre rezistența anticomunistă din județul Bistrița-Năsăud și despre volumul „Prigoniții biruitori”. Olimpiu Nușfelean și Virgil Rațiu vor prezenta revista „Mișcarea literară” (cu un proaspăt număr dedicat lui Romulus Rusan), în program fiind inclusă și o proiecție de film și o expoziție de carte.

Întâlnirea a fost organizată de Consiliul Județean Bistrița-Năsăud, Biblioteca Județeană „George Coșbuc” Bistrița-Năsăud, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului din România și Konrad Adenauer Stiftung.