Europa are forma creierului său, dacă ar fi să-l parafrazăm pe însuși Mircea Cărtărescu, despre care reputatul critic Mircea Martin afirma ieri seară pe scena Sinagogii, într-un impresionant laudatio, că a fost unul dintre studenții eminenți ai Facultății de Litere, că și-a impresionat profesorii cu lecturile sale ample și cunoștințele foarte solide.

Premiul pentru Literatură al orașului Bistrița (acordat de Centrul Județean pentru Cultură Bistrița-Năsăud anual, începând din 2013, la inițiativa directorului Gavril Țărmure) a fost acordat ieri seară scriitorului Mircea Cărtărescu care, spre surprinderea unora, s-a declarat onorat de acest premiu dar a refuzat să accepte și cei 5.000 de lei pe care autoritățile județene i-au oferit.

Evenimentul a început cu un spectaculos micro-recital de pian susținut de violonista Maria Marica (al cărei bunic este originar din Leșu Ilvei) și care a impresionat asistența interpretând Campanella lui Paganini emoționant și impecabil, acompaniată fiind de Oana Crișu la pian.

După care criticul Mircea Martin, președintele juriului a povestit, pe scurt, despre scriitorul și omul Mircea Cărtărescu, amintind de cele mai importante distincții și burse de creație de care s-a bucurat Cărtărescu, dar și de impresionanta anvergură a unor cărți de mare miză precum Orbitor sau Levantul (în care cititorii se bucură de un adevărat dezmăț al cuvintelor, de o densitate inexplicabilă care-l transformă pe Cărtărescu într-un geniu lingvistic) sau de celebrele sintagme „îmi amintesc, deci inventez” sau „texistență”, despre convingerea scriitorului că marile cărți ale omenirii sunt cărți întunecate și grave, despre inteligența și ambiția scriitorului de a acoperi toate genurile literare, despre publicistica politică sau culturală și multe multe altele.

Premiul a fost înmânat de poetul Ion Mureșan care, mai în glumă mai în serios, a conturat în câteva cuvinte meșteșugite un portret al scriitorului care se sacrifică în fața foii de hârtie sau a calculatorului și, care în loc să meargă la cârciumă sau la domnișoare – stă acasă și își închipuie și scrie doar că merge la cârciumă sau la domnișoare.

Mircea Cărtărescu și-a început discursul declarându-se onorat de premiul primit și îndrăgostit realmente de Bistrița – spațiul în care bate inima culturii și a poeziei românești, de câțiva ani încoace, un spațiu pe care l-a descoperit grație soției sale, poeta Ioana Nicolae, originară din Sângeorz-Băi, cea care i-a dezvăluit o lume absolut fabuloasă cuibărită pe un deal în formă de ou.

„Nu-mi amintesc – nu-mi recitesc cărţile, singura carte care contează pentru mine este cea la care lucrez acum...” a spus Mircea Cărtărescu adăugând că nu se consideră un scriitor în sensul clasic al cuvântului și nici un autor de best-sellers ci doar un om care scriind încearcă să-și înţeleagă situaţia și ființa...

Cărtărescu a recunoscut că este vorba despre un premiu foarte generos inclusiv din punct de vedere financiar care ar bucura pe toată lumea, „dar bucuria de a face un lucru de care să se bucure alţii e şi mai mare pentru mine. De aceea, nu voi profita de această sumă, o s-o las, aici, la Bistriţa” a explicat Mircea Cărtărescu, rugându-l pe inițiatorul acestui premiu – Gavril Ţărmure să-i dea cea mai bună destinaţie culturală și nobilă cu putinţă.

„Eu i-aş sugera publicarea unor cărţi. Cred că este cel mai bun lucru pe care banii îl pot face”, a încheiat Mircea Cărtărescu, în aplauzele bistrițenilor prezenți la Sinagogă.

Seara s-a încheiat cu un moment muzical din Saint Saens, interpretat tot de violonista Maria Marica și Oana Crișu la pian iar scriitorul premiat a fost asaltat apoi de admiratori care i-au solicitat autografe.