„În timpul celor 20-25 de ani în care am lipsit din Bistriţa, de bună seamă că s-a înfiripat un spaţiu gol între noi… Oricâte cuvinte aş lega, nu mă ajută… Este ca şi cum aş striga într-un spaţiu plat, în care ecoul dispare… Şi totuşi, uitându-mă la voi, îmi amintesc de tinereţea noastră…”, a povestit zilele trecute, la Sinagogă, poetul Atila Racz, amintind şi de camera celebrului scriitor James Joyce din Dublin – reconstituită din tot felul de componente aduse din Germania, Franţa sau Italia – o „cameră de o austeritate deprimantă”, camera în care Joyce a scris Ulisse şi în care poetul bistriţean a admirat hainele, biroul, o pătură aspră, pălăria sau călimara celui mai cunoscut scriitor irlandez. „A rămas în urma lui acel pustiu care sfâşie…”, a mai remarcat poetul bistriţean care nu a putut să fie fizic prezent la Sinagogă, dar şi-a făcut simţită prezenţa într-un emoţionant mesaj video adresat bistriţenilor:

Cea mai proaspătă carte ieșită de sub tipar la Editura „Charmides" – volumul de versuri „femei iubiri poeme" semnat de poetul bistrițean Atila Racz a fost prezentat zilele trecute la Sinagogă, fiind urmat de spectacolul de poezie „Poetul și muza - suflete pereche” pe versurile aceluiași autor. Spectacolul a fost susţinut de actorii Camelia Dincă-Ion și Sorin Sandu, scenariul și regia spectacolului aparţin lui Ioan Emil Teodorescu, iar producătorul acestuia este Centrul Judetean pentru Cultură Bistrița – Năsăud.

„Într-un fel de plutire fantomatică, poemele lui Atila Racz au aproape întotdeauna ceva neliniştitor, declanşează reverii suicidale (de vreme ce un text nu poate exista decât în măsura în care îşi anihilează propriul autor), sunt proiecţii antropomorfe ale extincţiei, dorinţa de a scrie arătându-se în cele din urmă tot una cu dorinţa de moarte...", scria Octavian Soviany despre poemele lui Atila Racz...