Nostalgie, emoţii, tristeţi fără nume, recunoştinţă şi multă dragoste pentru muzica folk – cam asta au trăit astă-seară aproape toţi bistriţenii care au umplut Sinagoga şi l-au evocat cu multă tandreţe pe Adrian Păunescu, de la moartea căruia s-au împlinit azi exact cinci ani şi o zi...

Recitalul a fost deschis de folkistul bistriţean Florin Săsărman care – vizibil emoţionat, l-a evocat aproape cu lacrimi în ochi pe marele om de cultură şi cărturarul extraordinar îndrăgostit care a fost Adrian Păunescu şi care a avut o deosebită afinitate pentru meleagurile noastre. „După 85, când cenaclul Flacăra a fost desfiinţat, Adrian Păunescu a fost ostracizat cu totul, a fost scos pur şi simplu din viaţa publică, dintre oameni. Trebuia să vorbeşti despre Adrian Păunescu în şoaptă şi nu ştie nimeni dacă asta s-a datorat celor întâmplate la Ploieşti... A fost practic, simbolul dorinţei de libertate la tânăra generaţie pentru că cele 6 – 7 ore, cât durau spectacolele Flacăra erau ore de libertate pentru tinerii din public. Iar cei care controlau pe vremuri fiecare atom al fiinţei noastre se temeau cu adevărat...” a recunoscut Florin Săsărman care a adăugat că – dacă ar fi vrut – Adrian Păunescu ar fi putut să pornească oricând o revoluţie, căci tinerii îl ascultau orbeşte.

Şi Magda Puşkaş a avut doar cuvinte elogioase despre Adrian Păunescu: „Trăim, practic, din amintirile, din firmiturile şi din frânturile Cenaclului Flacăra, care au rămas pentru totdeauna în sufletul nostru... Am avut onoarea să-mi trăiesc tinereţea alături de un geniu care nu şi-a găsit locul în lumea contemporană, asemeni lui Eminescu...”

O surpriză deosebit de plăcută, din punct de vedere muzical, a fost şi folkistul din Cluj, Emerich Imre care a povestit cum s-a calificat la faza naţională a celebrei manifestări Cântarea României cu piesa scrisă pe versurile lui Păunescu (Plec imediat nicăieri) şi cum a fost descalificat la a doua strofă, juriul considerând că este vorba despre versuri vulgare şi indecente...

Bogdan Ivan – moderatorul întâlnirii a evocat momentul în care Adrian Păunescu a influenţat decisiv destinul casei memoriale a lui Andrei Mureşanu, pe care a salvat-o de la distrugere cu un articol...

Iar dacă acum 4 ani, la un concert similar Andrei Păunescu, fiul carismaticului poet a venit singur, în acest an el a urcat pe scenă alături de soţia sa, Maria, care l-a şi acompaniat la câteva melodii. „Cenaclul Flacăra era ca viaţa unui om: se plângea, se trăia bucuria, se cădea pe gânduri. Nu a fost nici frenezie 100%, nici pioşenie 100%...” a spus fiul poetului.

Spiritul Cenaclului Flacăra nu înseamnă doar să exploatăm piese vechi şi celebre, înseamnă să şi compunem altele noi – a mai spus Andrei Păunescu care nu a ratat ocazia să glumească pe seama articolelor din presa tabloidă: „De toate ne-a lăsat Adrian Păunescu moştenire, numai linişte nu! Nu ştiu nici acum cu exactitate câţi fraţi am. La cât de mult a muncit Păunescu în ţara asta, în lung şi-n lat – un singur proces de paternitate este sub aşteptări...”