Biserica de la Coroana a fost plină astă-seară de credincioşi sosiţi să-l asculte pe Părintele Paisie, stareţul Mănăstirii de la Nuşeni – invitat la conferinţele „Marţea gândirii creştine”.

Într-un periplu interesant şi captivant în care s-a referit la dimensiunile pe care taina o poate cuprinde, Părintele Paisie a surprins în discursul său teme actuale pericolul la care sunt supuşi tinerii având acces nelimitat la internet, vorbind calm şi învăluitor despre importanţa orei de religie în şcoală, despre codul nescris al samurailor şi tradiţiile pe care aceştia le respectă, despre Martin Heidegger şi dimensiunile setei existenţiale dar şi despre Părintele Stăniloaie care povestea de setea ontologică veşnică ce ne bântuie pe noi, ca oameni şi care nu poate fi altceva decât dorul omului şi felul său de a tânji după Dumnezeu...

„Un călugăr a trăit la un moment dat un fel de taină, ieşind din mănăstirea lui, urmărind un porumbel în care s-a manifestat Sfântul Duh, iar la întoarcere, paznicul şi călugării mănăstirii n-au mai vrut să-l lase să intre, pentru că nu l-au mai recunoscut... Abia târziu şi-au dat seama că este un călugăr dispărut cu vreo 300 de ani în urmă, despre care nu se ştia sigur dacă amurit sau nu... Forţa şi minunea evenimentului care a avut loc atunci a fost tocmai asta: călugărul trăise 300 de ani de dumnezeiască fericire datorită unei taine...” a povestit la un moment dat Părintele Paisie, referindu-se la călugărul care, prin credinţă, a schimbat legile firii şi sensul existenţei...

„Asistăm la o desacralizare a valorilor umane” a mai remarcat cu tristeţe Părintele Paisie, referindu-se şi la internetul care invadează totul în aceste vremuri, dar şi la lipsa unui domeniu precum religia din meniul mass-media care tratează cultura, sportul, economia, politicul, ştiinţa – uitând de religie.

„Taina vieţii este sufletul. Iar taina sulfetului este Dumnezeu...! Fie că trăim, fie că murim – ai lui Dumnezeu suntem...” a mai spus Părintele Paisie, referindu-se şi la tainele care trebuiesc păstrate în tăcere, până la moarte, dar şi la miraculoasa taină a Sfintei Cruci: „Mă surprinde mereu taina Sfintei Cruci – care ne dezvăluie incredibila iertare a Mântuitorului Isus atunci când, deşi ucis pe cruce, ne iartă şi prin iubirea lui Dumnezeu ne face veşnici în har... Dar în aceeaşi ipostază se manifestă şi taina nădejdii şi a deznădejdii deopotrivă, când Isus o încredinţează pa mama sa apostolului şi pe acesta mamei sale dar şi taina mântuirii prin credinţa ascunsă în cuvintele tâlharlui care moare alături de Isus...” 

Părintele Paisie a mai povestit şi despre naşterea întru credinţă, despre cuvintele în stare să dea viaţă tainelor şi adevărului, despre lucrarea noastră interioară şi Dumnezeu care devine stăpânul inimii noastre prin botez, despre cei care au chemare să fie călugări şi cei care nu au – şi devin o pacoste şi pentru credincioşi dar şi pentru ceilalţi călugări, despre Sfântul Arsenie cel Mare şi relaţia pasivă cu Dumnezeu care ne caracterizează uneori, despre tentaţiile mizere şi anticreştine din ultima vreme dar şi despre excesiv de mediatizatele procese ale ultimelor săptămâni „Nu pot să accept să costruim democraţia pe sângele unor duşmani... Trebuie să le dăm şansa de a se întoarce pe calea cea bună, să iertăm, pentru că cei iertaţi vor învăţa, astfel, la rândul lor, să ierte...” a mai spus Părintele Paisie - ascultat cu sufletul la gură şi, uneori, cu ochii în lacrimi, de zeci de bistriţeni care au încheiat seara ascultând pricesne interpretate de Violeta Todoran, elevă în clasa a VII-a la Şcoala Gimnazială Nr 1 din Bistriţa...