Atmosferă relaxantă şi destinsă, azi, la prânz, pe terasa Plan B Café, acolo unde poeţii participani la festivalul internaţional de poezie au invitat un prozator – în acest an pe cunoscutul şi savurosul Radu Paraschivescu. “Cred că sunt invitat la emisiunile de sport pentru că mai dau câte un citat din Schopenhauer la un meci Oţelul-Piatra Neamţ, rostul meu nu ţine de competenţa sportivă, eu doar asigur mai multe paliere de comunicare. Sunt, în fond, diletantul absolut, care poate foloseşte mai multe cuvinte…” a povestit amuzat Radu Paraschivescu, adăugând că este vorba, în fond, de un caraghioslâc care va continua, pentru că bârfa este la loc de cinste în toate domeniile, în întreaga societate românească – nu doar printre fotbalişti, de la care nu te aştepţi decât să dea bine cu piciorul în minge ci şi printre reprezentanţii mass-media – loviţi brusc şi periodic – de impardonabile clişee…

“Este o întreagă hermeneutică a fotbalului – perfect inutilă, de altfel – în care spectatorii se uită la un meci, vin ceilalţi şi intervin: “Acum să vă explicăm ce aţi văzut! Credeaţi că aţi privit un meci? Nici pomeneală…!” a mai spus Radu Paraschivescu amintind şi despre premiul Ioan Chirilă, premiu oferit pentru cea mai bună carte de sport a anului (“Da, l-am primit doi ani după care s-a desfiinţat”) dar şi despre bucuria de a fi pe piaţă şi de a reuşi să facă nişte lucruri care par oportune (“Nu mi-aş fi imaginat acum douăzeci de ani că aş putut să public oricând"), despre emisiunile Pastila de limbă sau Dă-te la o carte – care “pot fi nişte eventuale repede, nişte sâmburi de informaţie prelucrabil mai târziu şi care pot fi mai importante chiar decât cărţile mele” – despre “Manifestul fotbalist” al lui Traian Ungureanu, o carte apărută acum vreo 10 ani, pe care o recomandă de câte ori are ocazia, pentru că în ea nu este vorba despre fotbal, deşi aşa pare, la prima vedere, dar conţine cu totul alte teme, ideologii, mentalităţi puse sub lupă şi observate acolo…

S-a povestit şi despre istorioara cu Mario Vargas Llosa care, la doar două luni după primirea Premiului Nobel, în 2010, a dat lovitura de începere în meciul de fotbal dintre Real Madrid şi Valencia despre care un comentator ar fi spus “Şi acum, un angajat al clubului, probabil, sau un pasionat fan dă lovitura de începere..”, după care a primit nişte sms-uri urgente şi a revenit cu informaţii – să vedeţi, nu e tocmai un angajat al clubului, dar e destul de cunoscut în lume…!

Nu a fost uitată nici dimensiunea traducerilor, Radu Paraschivescu amintind şi despre cele aproape 80 de cărţi traduse “Nu sunt mândru chiar de toate – unele traduceri au fost sarcină de serviciu, la altele nu am avut încotro, despre actori, premianţi Nobel, despre unii care puteau lipsi de pe piaţă cu totul… Pe unii am ţinut morţiş să-i traduc, pe unii i-am tradus cu mare bucurie şi plăcere, pe alţii i-am tradus cu o teamă enormă…”