Este originar din Năsăud, dar a trăit ani de zile în Arad, unde a şi debutat în anul 2000, în revista ARCA, publicând primul volum de versuri în 2001 – Apocrifele lui Gengis Khan, volum pentru care a fost premiat cu Premiul de Debut al Uniunii Scriitorilor din Romania, filiala Arad. 

„Are sens sau nu are sens? Sau ce sens mai are să scrii poezie, să renunţi sau să trăieşti poezia? Sunt într-o perioadă în care nu mai scriu, dar trăiesc poezia. Într-un mod egoist, dar extrem de plăcut… Fac poezie doar pentru mine. Anul trecut, de pildă, mi-am confecţionat un volum de poezie, într-un singur exemplar. Se numeşte Când aştepţi faci paşi în plus – este un volum de poezie care practic nu are niciun cuvânt, este o poveste în sine, trebuie să interacţionezi cu ea, este o mică notă într-un buzunar al ei…”, a povestit V. Leac prezent joi, la Biblioteca Judeţeană „George Coşbuc” din Bistriţa, invitat să vorbească despre ecologie şi poezie.

A fost una dintre întâlnirile fantastice în care Vasile Leac a povestit despre abstinenţa de a scrie, despre noile filosofii contemporane, despre călătoriile în Malaezia, Brazilia şi Indonezia şi noile dimensiuni descoperite acolo, tradiţiile şi miturile diferite de cele din Europa, despre criticile negative cu care a fost întâmpinat chiar şi de scriitorii tineri, despre antologii tematice, despre epoca scrollului în care trăim, în care imaginea a înlocuit textul, în care lumea nu mai are timp să citească texte foarte lungi sau să analizeze o fotografie.

„Cea mai importantă călătorie pentru mine a fost în Indonezia şi Malaezia. Te schimbă total şi se schimbă complet tot ce ştiai că e valabil până în clipa în care ai ajuns acolo. Este cu totul şi cu totul o altă lume, îţi dai seama că lucrurile stau cu totul altfel. Un foarte important filosof contemporan asiatic spunea că vremea Europei s-a terminat, Europa s-a terminat, ajunge, e rândul nostru acum! Vreme de sute de ani Europa a colonizat, a supt şi a exploatat la maximum ţările din Asia… Iar ei sunt conştienţi de asta, se vorbeşte foarte mult despre decolonializare şi ce mai înseamnă asta, despre ecologie şi post-ecologie, despre ecologie arhitecturală, despre resursele care nu mai sunt regenerabile…”, a mai povestit Vasile Leac, mărturisind că îi plac mult „farsele” – mici acţiuni, în Bucureşti, unde se ocupă de o galerie de artă (ODD), sau pe aiurea, unde postează lucrări care se dezvoltă în timp. 

„Tu laşi ceva într-un loc, iar acel obiect se dezvoltă – într-o direcţie bună sau greşită, mai puţin important acest aspect, dar dacă poţi să contaminezi o anumită zonă, nu neapărat cu viruşi, ci cu plante invazive sau cu specii invazive – asta mă interesează… Aveam un plan să distribuim foarte multă sămânţă de buruiană autentică românească în Elveţia. Să ducem vreo trei kile de seminţe şi să le împrăştiem prin toate parcurile lor super-frumoase şi îngrijite, pe lângă garduri şi grădini – oriunde nu se poate ajunge cu cositoarele electrice. Aş vrea să parazitez asemea ţări atât de curate şi sterile, într-un anumit sens…”, a mai povestit Vasile Leac.

A publicat în reviste literare precum Arca, Tribuna, Vatra, Poesis, Ziua literară, Ca și cum, Tiuk, Orizont, Familia, Pana mea, este membru fondator al grupării literare Celebrul animal și al revistei literare Ca și cum, iar în anul 2007 i-a fost acordat premiul Euridice pentru volumul Dicționar de vise, publicat în 2006.

Între anii 2007 - 2011, V. Leac a fost gazda taberei de creație de la Săvârșin, iar în 2008 a participat la Portul Cultural Cetate – un workshop organizat pentru proiectul Balkanische Alphabete alături de trei poeți germani – Sabine Küchler (poetă, redactor cultural la Deutschlandfunk), Hans Thill (poet, director al editurii Wunderhorn), Ernest Wichner (poet, traducător, director Literaturhaus Berlin), și doi poeți români, Constantin Acosmei și Iulian Tănase.

În urma acestui demers a apărut, în traducerea germană, antologia Balkanische Alphabete/Rumänien în luna septembrie a aceluiași an la editura Wunderhorn. În 2009 a publicat volumul „Lucian”, editat de un critician în colaborare cu Charmides şi Ninpress, în 2010 a publicat la Editura Tracus Arte volumul „Toţi sunt îngrijoraţi”, iar trei ani mai târziu, în 2013, la Editura Charmides din Bistriţa a apărut volumul „Unchiul este încântat”.

În luna mai, Vasile Leac a fost invitatul primei ediţii a Taberei de Literatură de la Sîngeorz-Băi, urmând ca un text al său, un portret schiţat al oraşului-staţiune aşa cum arată el în 2017 – să apară în cursul lunii noiembrie, în volumul colectiv care va fi publicat la Charmides.