După ce ieri seară a fost premiat la Festivalul Internaţional de carte Transilvania, de la Cluj, cu premiul „Cartea care dăinuie”, scriitorul Cornel Constantin Ciomâzgă a fost prezent azi la Bistrița pentru a prezenta publicului cea mai recentă carte: „Se întorc morții acasă”.

„Foarte puține cărți reușesc să ajungă în sufletele oamenilor, însă Cornel Constantin Ciomâzgă are acest dar minunat de a scrie o carte de teologie și literatură în același timp, să construiască o catedrală de cuvinte – care aduc salvare, iertare, dragoste și împăcare... O asemenea literatură teologică are darul de a te trezi, de a te mișca iar întâlnirea dintre victimă și călău descrisă în carte se petrece în orizontul practic creștin: ajunge călăul să se spovedească victimei!” a remarcat părintele Ioan Pintea, managerul Bibliotecii Județene „George Coșbuc” din Bistrița, cu prilejul lansării cărții la Bistrița.

Între pocăință și iertare se află o mare de iubire și dragoste, a mai remarcat Ioan Pintea, remarcând și faptul că volumul cuprinde o serie de inserturi din Evanghelii și din Sfinții Părinți, fundamentul acestei cărți fiind rugăciunea. „Toți am fost mai mult sau mai puțini victime, toți am fost mai mult sau mai puțin călăi, iar această carte are o țintă precisă: vrea să transforme, să transfigureze, să te trezească la realitatea creștină pe care tu o proclami dar poate n-o trăiești...” a mai spus Ioan Pintea, adăugând că volumul obligă la foarte multă meditație și că autorul propune o literatură cu totul și cu totul nouă: „Nu s-a mai scris așa ceva nici în literatură, nici în teologie... Cornel Constantin Ciomâzgă este promotorul unui stil care este valabil și literar, și teologic – reușind o construcție de literatură și teologie de dragul omului...”

Molcom și convingător, învăluit în tainică penumbră, Cornel Constantin Ciomâzgă a recunoscut că se află „într-un pelerinaj care va traversa 40 de orașe” cu această carte pe care a ales s-o scrie ca pe un roman, după ce a purtat-o în suflet aproape un sfert de veac: „Ar fi putut să fie o scriere de sorginte literatură carcerală, ar fi putut să fie o scriere de fromulă memorialistică – istorică. Am ales romanul pentru ca astfel scrierile acestea să iasă din teritoriile destinate doar unora. Romanul circulă altfel, povestea pusă în poveste literară își găsește altfel adrisantul... Am găsit că era singura cale prin care puteam proteja urmașii celor două personaje reale, ale lui Petre, fotul torționar și ale părintelui Filip – monahul care ajunge să-l spovedească pe Petre și care se descoperă el însuși una dintre victimele fostului torționar...” a povestit autorul astă-seară, în Sinagoga din Bistrița.

Despre spovedanie, despre păcate ignorate care nu dor precum dinții stricați, despre cum ne jucăm de-a viața noastră, despre cum ne creem orizonturi de așteptare, cum ne închipuim fals, cum nu-l lăsăm pe Dumnezeu să lucreze și să ne ajute – cum ne urmăm modelul în viață și cum ne lăsăm dominați de spaime („Cu ce plătim factura, ce mâncăm mâine?”) uitând să căutăm mai întâi Împărăția Cerurilor – despre faptul că vom pleca de aici cu toții, mai târziu sau mai devreme – dar cum anume vom pleca rămâne o chestiune individuală – despre cum căutăm în mod eronat asemănări pe orizontală, în loc să le căutăm pe verticală sau despre faptul că acolo unde nu există DUmnezeu, în viața noastră - își face loc Dracul...

Despre balansurile noastre existențiale între da si nu, între poftă și mânie, între ademenirile Iadului și oferta lui Dumnezeu – între a vrea și a nu dobândi, între a pofti și a te mânia – fără să ținem seama că altceva am avea de făcut – despre acestea și multe altele a povestit scriitorul Cornel Constantin Ciomâzgă astă-seară, punându-i pe gânduri pe mulți dintre bistrițenii prezenți.

„Omul trudește în cea mai mare parte a vieții lui slujind verbului A FACE pentru a AVEA în condițiile în care ar trebui să slujească verbului A FACE pentru A FI. Dumnezeu nu se mânie pe nimeni din cei care-și strâng agoniseli, dar nu poate privi zâmbind spre cei care fac o obsesie din asta...” a mai spus autorul.