Deși este un obicei vechi de sute de ani împrumutat de la romani, bocitoarele sunt pe cale de dispariție în Bistrița-Năsăud. Pe una dintre cele mai originale bocitoare, care-și face versurile pe loc, chiar la capul mortului, am găsit-o la Nepos.
Medena Bota, o agricultoare de 74 de ani ne întâlnește cu un zâmbet până la urechi și cu șotii de adolescentă. Meseria pe care o practică de câteva decenii bune este parcă în antiteză cu voioșia sa. Tanti Medena este una dintre puținele bocitoare care mai există în Bistrița-Năsăud.
Felul în care își intră în rol este surprinzător! Zâmbetul îi dispare brusc de pe chip și este înlocuit cu o tristețe profundă.
Ce o deosebește pe Medena Bota de celelalte bocitoare din Ardeal, care au transformat plânsul morților într-o profesie? Ei bine, tanti Medena este vestită tocmai pentru faptul că reușește să-și facă versurile pe loc, la căpătâiul mortului și nu în prealabil, cum se obișnuiește.
Acest talent inedit l-a moștenit de la mama sa, care s-a ocupat tot cu bocitul morților.
„Dacă merg să plang un mort, îmi vin pe loc versurile, pe moment le fac! Niciodată nu mă duc cu ele făcute de acasă. Nu există moarte în sat pe care să n-o fi plâns! Câteodată am chef, câteodată nu am. Se întâmplă să nu am inspirație pentru versuri, însă asta se rezolvă îndată ce ajung lângă sicriu. Mă pun lângă mort și cânt de sună!”, ne explică tanti Medena.
Neposeanca spune că merge la bocit doar la oamenii pe care îi cunoaște, însă cum comunitatea este mică, îi știe pe toți „de câți bani îs”. „Am cântat un bețiv odată de s-o cântat tătă casa”, își amintește femeia.
Tanti Medena își dă seama că a făcut o treabă bună atunci când bocetele sale creează emoție și îneacă rudele mortului în lacrimi. Chiar dacă face versurile pe loc, un astfel de bocet se poate întinde pe 10-15 minute sau chiar pe jumătate de oră, în funcție de ce relație are tanti Medena cu răposatul sau ce inspirație o pălește.
Despre mort…numai de bine!
Ce deosebește un bocet de o doină sau o poezie normală? Bocetul este personalizat, „poezia” este făcută special pentru cel care decedează, ținându-se cont de ocupația acestuia, numărul de copii, bogăție și alte caracteristici.
Pe lângă faptul că aceste poezii îl descriu pe cel care abia a decedat, versurile scot în evidență doar caracteristicile pozitive ale mortului. „În bocet nu se critică niciodată mortul”, dezvăluie tanti Medena.
„În fiecare comunitate existau astfel de femei cu har și dar, care, în momentul în care avea loc trecerea din viață spre moarte, erau prezente lângă mort și „rememorau” în versuri viața celui care a decedat. Aceste femei au un dar, au o chemare de la Dumnezeu”, explică preotul din Nepos Vasile Rus.
Protul explică și de ce versurile prezintă doar aspectele pozitive ale mortului. Acesta trebuie să meargă în cealaltă lume împăcat, despărțirea de familie trebuie să fie una frumoasă, nu plină de reproșuri.
„Toate acestea au un rol psihologic, de a pregăti familia pentru suferința prin care trece odată cu despărțirea de cel drag”,completează preotul.
Mai jos puteți asculta un bocet făcut pe loc de tanti Medena.