Dragostea pentru câini a avut-o din totdeauna însă se ocupă de Husky numai de câțiva ani. „Am primit în 2004 o cățelușă și de atunci am început să cresc acești câini. Este o foarte mare diferență între câini Husky folosiți în concursurile de frumusețe (cei negri cu alb și ochii albaștri) și cei pentru concursurile de anduranță. Asta am descoperit și eu pe parcurs” ne povestește preotul despre pasiunea lui.

Acum în curtea casei parohiale din Rodna sunt crescuți cu mare drag 11 căței. Opt dintre ei au deja vârsta necesară pentru a fi folosiți la tractarea sănii așa că părintele Attila Kiss se ocupă cu grijă de antrenamentul lor. Cu ajutorul lor a câștigat deja peste 20 de premii și acum se pregătește pentru o competiție care va avea loc în Austria și apoi, la începutul lunii februarie va merge în Italia la un campionatul european.

„În urmă cu cinci ani am descoperit care este diferența între câinii care sunt folosiți în competiții să spunem... de anduranță și cei folosiți în concursurile de frumusețe... Cei de anduranță sunt altfel dezvoltați, au o putere de a face efort mult mai mare, sunt mai rezistenți decât ceilalți. Mi-am cumpărat primul pui de Husky pentru acest tip de competiții în urmă cu cinci ani din Germania și apoi am înțeles și eu diferența între ei. Este drept că un astfel de exemplar ajunge la 1500 de euro, dar performanțele sale sunt pe măsură. Am avut competiții la care am ajuns și cu 15 minute înaintea celorlalte echipaje” ne povestește preotul care participă numai la concursuri de sprint cu atelaj canin, care se întind pe o distanță de maxim 10 kilometri. „Există și concurs de anduranță care are 1000 de kilometri” ne mai spune acesta.

Creşterea câinilor este o pasiune care îl apropie de natură şi de Dumnezeu - susține preotul iar hobby-ul nu îl împiedică să îşi facă datoria faţă de enoriaşi. Dimpotrivă, reuşeşte să îmbine fără probleme ambele activităţi... „Prima dată eu sunt preot. 80 la sută din viața mea o dau pentru această vocație. Fiecare om are și un hobby. Eu am ales ca acest hobby să fie și un contact cu natura. Și în Biblie găsim scris că oamenii, de exemplu Moise, a mers la munte unde l-a simțit mai aproape de Dumnezeu. De aceea acest sport, acest hobby, e legat de Dumnezeu. Lucrul cu câinii e un fel de contact cu Dumnezeu, pentru că şi ei sunt creaturile Lui şi e o armonie extraordinară când poţi lucra cu ei. Toată lumea spune, la competiții că: < ție ți-e mai ușor pentru că tu ești cu Dumnezeu>” ne povestește preotul.

Părintele Attila Kiss a ajuns în Rodna în urmă cu trei ani. Din păcate, Biserica Romano Catolică din centrul comunei era într-o stare avansată de degradare și bani de reabilitare nu a avut. În parohia de pe Valea Someșului are peste 600 de enoriași însă majoritatea sunt pensionari și bolnavi așa că nu a putut conta prea mult pe aceștia pentru banii necesari reabilitării bisericii. Fără să stea pe gânduri a folosit proprii bani, câștigați de pe urma canisei pe care o deţine, pentru a reabilta lăcașul. În canisă a investit aproape 10.000 de euro, dar, odată ce a devenit cunoscut și a câștigat competiţie după competiţie, banii au început să vină și canisa se autofinațează.

Primul concurs la care a participat a avut loc în 2008 și atunci a obținut locul III. De atunci s-a îndrăgostit de această pasiune... și în fiecare iarnă participă la concursuri iar acum cupele încap cu greu în vitrina preotului.

Cum iarna e plină de competiții, părintele Attila Kiss se antrenează de 3 - 4 ori pe săptămână la Valea Vinului unde mai există încă zăpadă. Acum se pregătește pentru a pleca în Austria și apoi în Italia așa că antrenamentele sunt respectate cu rigurozitate: „lucrăm două zile și apoi două libere ca să își revină câinii. Fiindcă luna viitoare mergem la Campiontul European, în Italia, muncim 3 zile și patru sunt libere”.

Cei 11 câini se antrenează numai toamna și iarna “vara toți intră în pensie” ne spune râzând preotul. „Toamna, după ce temperaturile scad sub 15 grade începem să lucrăm pentru forță, am un cvad de 350 de kilograme și pe o distanță de 4 kilometri îl trag ca să își construiască musculatura. Apoi prelungim până la 8,4 kilometri această distanță. Se antrenează pentru forță și apoi, la prima zăpadă, începem să mergem cât mai repede pentru că câinii sunt pentru sprint nu pentru anduranță” explică Attila Kiss.

La cei 33 de ani ai săi preotul se gândește că încă câțiva ani va continua să participe la competiții însă regretul lui cel mai mare este că românii nu sunt pasionați de astfel de competiții și nimeni nu i-a oferit sprijin. „Am sponsori din Ungaria, dar din România nimeni nu a vrut să ajute, chiar dacă legal este posibil... Nici nu mai merită să lupt pentru România” mai spune cu tristețe multiplul campion.

VIDEO - Antrenamente

VIDEO - Concurs