În emisiunea „Sub semnul întrebării” difuzată aseară de B1 TV pilotul Romeo Lupu, cel care a căzut în 2006 cu elicopterul SMURD în Pasul Tihuța a povestit cum a fost găsit și salvat.

Accidentul în care a fost implicat pilotul este similar cu cel din Munții Apuseni din urmă cu două zile. Din fericire, chiar dacă și în Pasul Tihuța salvatorii au ajuns la locul accidentului aviatic tot după șase ore niciuna dintre cele patru persoane ale echipajului nu și-a pierdut viața.

Chiar dacă acum dispun de aparatură mult mai avansată, tot după șase ore au ajuns la locul avionului medical prăbușit în Apuseni salvatorii însă pentru pilotul Adrian Iovan și pentru rezidenta Aurelia Ion a fost prea târziu. Cei doi au pierdut lupta cu viața din cauza frigului. Colegii de la știridecluj.ro publică în ediția de astăzi a ziarului o declarație incredibilă a șefului Salvamont Cluj, Gheroghe Frăţilă, care spune că a sunat la ISU Cluj pentru oferirea serviciilor în căutarea avionului prăbuşit, dar au fost refuzaţi. "Noi am fost alarmaţi ultimii. Am sunat la persoana de la ISU şi ni s-a spus că sunt suficienţi şi că am bloca drumul. Este o percepţie la nivel naţional, că salvamontiştii nu sunt atât de importanţi. Salvamontul nu apare pe indexul de alarmare 112. Dacă se întâmplă o alarmare pe munte, noi nu suntem anunţaţi. Dacă se întâmplă incidente, Salvamontul nu este pe lista domnului prefect pentru alarmare", a declarat Frăţilă citat de știridecluj.ro

Situația este aproape similiară și la Bistrița, cazurile în care salvamontiștii bistrițeni nu sunt anunțați nefiind deloc puține. La fel ca și la accidentul de luni, nimeni nu i-a anunțat pe salvatorii montani de accidentul din 2006 când un elicopter SMURD s-a prăbușit în Pasul Tihuța. Ei au văzut la televizor știrea și „s-au autosesizat”: au pornit spre locul accidentului și au fost singurii care au reușit să îi găsească pe răniți.

Pilotul Romeo Lupu a povestit aseară cum a fost salvat după ce s-a prăbușit cu avionul în Pasul Tihuța. El a spus că salvamontiștii bistrițeni au fost singurii care au pus întrebări inteligente și că de la prima discuție cu aceștia a fost convins că vor fi găsiți.

23 decembrie 2006 ora 13.30. Pilotul Romeo Lupu care se îndrepta cu un elicopter SMURD spre Vatra Dornei pentru a prelua un tânăr de 16 ani grav rănit a anunțat că s-a prăbușit. Din cauza condițiilor meteo nefavorabile pilotul a fost nevoit să coboare la o altitudine mai joasă unde spera că nu mai există ceață... În zadar... până în momentul în care a primit ordin să se întoarcă la bază, ceața densă a înconjurat elicopterul și după câteva minute piloții au lovit un vârf de brad.

Conștient că se vor prăbuși dar inspirat, Romeo Lupu a lăsat elicopterul să se prăbușească „în coadă”, decizie care a dus la salvarea celor patru vieți aflate în aparatul de zbor. Accidentul de luni l-a făcut să își reamintească coșmarul prin care a trecut și calvarul celor șase ore până când salvamontiștii au ajuns la ei...

„Sunt foarte multe lucruri care seamănă izbitor între cele două accidente aviatice – ambele aeronave erau în misiuni umanitare. Ambele zburau în condiții meteo nefavorabile. Elicopterul pe care îl pilotam eu avea în dotare o baliză care a început să emită după accident, dar nimeni nu a recepționat acel semnal cu care era dotat elicopterul SMURD. Eram echipaj complet – doi piloți, un medic și un asistent. După ce am ieșit din elicopter am sunat și am anunțat că ne-am prăbușit în Pasul Tihuța. Aparatura de bord nu mai era funcțională dar colegul meu avea un GPS. Am butonat GPS-ul și am sunat apoi la centrul operațional și am dat coordonatele exacte unde ne aflăm – grade, minute, secunde și altitudinea la care eram.

Pentru echipele de salvare ar fi fost foarte ușor dacă veneau cu un simplu GPS în care să introducă datele noastre și linia îi aducea la noi. Deși a venit cineva cu GPS acolo, era nou cumpărat și nu știau să îl folosească. Cine ne-a găsit pe noi - și încă o dată le mulțumesc, au fost salvamontiștii din Bistrița care nici ei nu aveau GPS. Cineva care era salvamontist și avea GPS a fost mutat de vreo 2 săptămâni din structura lor...

În schimb, ei au fost cei care ne-au pus întrebări inteligente și atunci mi-am dat seama că ei vor fi cei care ne vor găsi. Ceilalți căutători dădeau telefon și ne întrebau „unde sunteți”?! Eu le spuneam că am comunicat toate datele la centru operațional și îi întrebam: Aveți un GPS? Nu! O hartă? Nu... Dacă ar fi avut o hartă ne găseau mai ușor...

Structurile Ministerului de Interne au fost mobilizate dar salvamontiștii au ajuns primii la fața locului deși au fost ultimii anunțați – după ora 15.00!!! Au venit în zonă, au căutat pădurarii și au făcut echipă mixtă cu ei și apoi ne-au sunat. Prima întrebare a lor a fost: „spune-ți ce vedeți în jur” - Brazi și ceață! După un timp au sunat din nou... Sunt brazi subțiri sau groși? Pădure tânără sau bătrână? Ei deja au redus aria de căutare pe înălțime, în zona de conifere. La un moment dat revin cu telefonul... Se poate cineva deplasa? Da... s-a dus medicul să caute o buturugă, o cioată de unde a fost cândva tăiat un lemn... Să dea zăpada la o parte și să vadă cu ce culoare este însemnat ciotul acela: cu maro! Ei știau sigur că exploatările s-au făcut pe pachete și au fost însemnați cu culori diferite copacii tăiați și în acel moment ei s-au orientat spre zona unde eram noi.

Toți ceilalți căutători erau pe alți versanți...  Au sunat iar – Dvs strigați? Da! Făceam un cor de patru. Ei spun: Nu mai strigați! Ei auzeau alți căutători, strigau unii și răspundeau mulți... Și nimeni nu știa cine sunt căutătorii, cine sunt căutații și atunci ne-au indicat să batem în epavă lucru care l-a făcut asistentul medical... S-a dus și a bătut în burta elicopterului și a trecut încă multă vreme... La un moment dat ne-au sunat și au spus că aud bătăile.

A mai durat încă o jumate de oră până când echipa de salvamontiști și pădurari au ajuns la noi. Tot respectul pentru ei! Au venit, au scos din rucsac termosul cu ceai fierbinte, sandwich-uri și țigări... Au scos o targă, au montat-o, au întrebat de priorități. Au luat pilotul secund care avea o fractură de humerus, eu aveam mai multe traume, și geznă fracturată, dar am rămas la urmă. El a coborât în jurul orei 19.30... După ce a ajuns echipa de salvatori la noi, au anunțat că ne-au găsit și să termine căutările pe alți versanți... A sosit apoi o altă echipă de salvatori și am coborât și eu în jurul orei 20.30...” a povestit Romeo Lupu.

Pilotul și-a revenit după accident și a continuat să zboare până acum câteva luni când a ieșit la pensie.

Din echipa de salvatori care în 2006 au ajuns primii la locul în care s-a prăbușit elicopterul SMURD au făcut parte salvamontiștii Mircea Baciu, Horia Miron, Andrei Nașcu, Florin Rus, Emil Șandor și Vasile Girigan.

Vă reamintim că elicopterul SMURD zbura spre Vatra Dornei de unde trebuia să transporte un tânăr de 16 ani care a căzut din vârful unui brad. Din cauza ceţii dense din Pasul Tihuţa s-a decis ca elicopterul să se întoarcă înainte de a ajunge la caz. La câţiva kilometri acesta a lovit un vârf de brad şi s-a prăbuşit.

Imaginile de mai jos au fost filmate în 2006 în timpul operațiunii de salvare care a avut loc în Pasul Tihuța.