Anton Tocaci, un inginer constructor de 71 de ani, are unul dintre cele mai fascinante birouri din Bistrița. Casa lui de la marginea orașului adăpostește o colecție de aproape 200 de trenuri electrice de nici 15 centimetri fiecare, așezate cu grijă pe rafturi concepute special pentru ele și protejate cu vitrine de sticlă.

Aceasta este marea pasiunea a lui Anton Tocaci, bistrițeanul colecționând trenulețe electrice de o scală de 1 la 87, încă din anii `80. Trenulețe sunt funcționale și, mai mult, respectă cu fidelitate detaliile și piesele modelelor originale.

„Am văzut odată când am fost în străinătate câteva trenuleţe şi am început să colecţionez şi eu. Atunci nu se puteau comanda, mai mergeam eu în străinătate, îmi mai aduceau prietenii. Se găseau însă şi în România, în Bucureşti, la magazinul Victoria”, dezvăluie inginerul constructor.

Colecționarul ia la pas expozițiile din Germania de fiecare dată când are ocazia

An de an, colecționarul ia la pas expozițiile și magazinele de profil din Germania sau Austria, acestea fiind țări cu tradiție în acest domeniu. Tot de acolo se întoarce cu câte un teanc de cataloage cu ultimele modele de trenuri apărute. După ce le studiază cu atenție, activitate despre care spune că îl relaxează peste măsură, își alege modelele și cu notițele la purtător ia la pas expozițiile.

Din păcate, de cele mai multe ori, socotelile de acasă nu se potrivesc cu cele din târg, astfel că, bistrițeanul nu ajunge niciodată să cumpere ceea ce stabilește de acasă, lăsându-se „furat” de câte un model care nu se afla pe lista sa de achiziții.

Cea mai veche piesă din colecția bistrițeanului a fost cumpărată în anii `75-80, iar cea mai rară este o locomotivă americană, achiziționată de puțin timp din Germania. Bistrițeanul a văzut-o la o expoziție din Germania însă nu a cumpărat-o din prima, a revenit după câteva zile și a luat-o, semn că microbul trenulețelor este puternic.

Biroul bistrițeanului adăpostește o mică avere, având în vedere faptul că o locomotivă sau un vagon pot fi achiziționate cu prețuri cuprinse între zeci de euro și chiar 1000 de euro. Despre costuri, bistrițeanul spune că „dacă stai să socotești, nu mai faci colecție”.

Trenurile, sensibile la praf și umezeală

Acest hobby are nevoie și de multă atenție nu doar de sume consistente de bani. Trenulețele sunt foarte sensibile la praf și umezeală, motiv pentru care, Anton Tocaci a conceput rafturi speciale protejate cu sticlă pentru ele. S-a inspirat tocmai din muzeele de profil din Europa, unde trenurile sunt protejate prin același sistem.

Doar operațiunea de curățare a trenurilor îi ia colecționarului câteva zile bune. Asta pentru că fiecare piesă trebuie luată cu atenție de pe raft, pusă în cutia sa, curățată mai apoi cu un pămătuf și cu soluții speciale și abia apoi pusă la locul său.
„Nu sunt pentru copii, chiar dacă par jucării, sunt pentru oameni pasionați, mai ales că bagi bani în ele”, completează Anton Tocaci.

Din fericire acesta are tot sprijinul soției sale, care-l ajută la curățenie și nu îl ceartă atunci când se îndură să dea sume însemnate pe câte un model nou apărut. Aceeași atitudine o are și fiul său Tony, care a crescut cu trenurile și cunoaște pe de rost întreaga colecție.

Microbul colecționării s-a transmis și la Tony, doar că acesta și-a îndreptat atenția asupra pieselor Lego și nu asupra trenurilor. Mai mult, Tony a participat cu o bază spațială compusă din 70.000 de piese de Lego la o expoziție de profil din Praga.