În anul în care Centrul „Micul Prinț” ar trebui să sărbătorească un deceniu de existență, timp în care sute de copii i-au trecut pragul și au beneficiat anual de 7-8 programe de terapie gratuite, asociația ar putea pune lacătul pe ușă.

De vină sunt noile modificări fiscale, care par să facă existența ONG-urilor tot mai complicată. Adunarea formularelor prin care se donează asociației 2% din venit e tot mai dificilă, întrucât ANAF cere o împuternicire atașată la aceste formulare. De asemenea, nici firmele mici nu mai sunt încurajate să doneze bani pentru asociații. În aceste condiții, Ana Dragu spune că închiderea centrului este inevitabilă.

„E o certitudine. Centrul nu o să poată funcționa fără cei 2% și fără sprijinul firmelor. Și așa era dificil să funcționăm de la o lună la alta. 90% dintre părinți nu o să-și mai permită să vină. Nu o să aibă cum să susțină terapia. Noi ofeream 7-8 programe de terapie gratuite, anual, de la logopedie, aquaterapie, călărie, terapie prin muzică până la evaluări. Toate acestea se întâmplau cu ajutorul părinților și a acestor formulare”, a explicat președintele asociației, Ana Dragu.

Părinții care deja au adunat sute de formulare se găsesc în situația de a reface toate traseele și a le cere celor care le-au completat să mai completeze și o împuternicire, pentru a fi luate în calcul de către ANAF.

Se pare că totul are legătură cu interpretări diferite ale unităților financiare din întreaga țară. Unele acceptă formularele ca până acum, cu borderou, în timp ce altele cer împuternicire. Este și cazul direcției bistrițene.

Dacă în unele orașe și județe autoritățile județene și locale sprijină activitatea unor astfel de centre, în cazul „Micului Prinț” singurul ajutor a fost o clădire pusă la dispoziție gratuit. Cu toate acestea, mai toți psihiatrii la care ajung copiii cu autism recomandă pentru recuperare Centrul „Micul Prinț”.

„Aici a învățat copilul meu să vorbească și să se comporte”

Pentru unii dintre copii, acest centru nu doar că a oferit o șansă la o viață normală, ci i-a crescut pur și simplu. Aici au învățat să vorbească, să meargă și să se comporte.

„Robby cred că e primul copil care a venit la centru. Facem terapie de la 3 ani, acum are 12 ani. Am câștigat foarte mult venind la terapie. Aici am învățat să vorbim, să ne comportăm. Am învățat foarte multe lucruri”, povestește Larisa, mama unui copil cu autism.

Progresele pe care le-a făcut băiatul său sunt de necontestat. După ani întregi de terapie acesta a fost integrat în învățământul de masă. Încă mai are nevoie de terapie, însă mai vine la centru doar de 3-4 ori pe săptămână.