„Cu mii de ani în urmă, Templul din Ierusalim a fost pângărit, a fost distrus… Şi, ca o minune dumnezeiască – o singură candelă cu ulei sfinţit a fost găsită într-un colţ al Temlului şi, o altă minune dumnezeiască, această candelă a ars timp de opt zile. Este victoria binelui asupra răului, este victoria luminii asupra întunericului, victoria vieţii asupra morţii…”, a explicat Fredi Deac, preşedintele comunităţii evreilor din Bistriţa, ieri seară, în Sinagoga care a sărbătorit cea de-a treia zi de Hanuka, aşa cum o sărbătoresc evreii din întreaga lume, în amintirea minunii care s-a întâmplat în Templu.

Fredi Deac a mulţumit tuturor celor prezenţi în Sinagogă, amintind că Hanuka nu reprezintă altceva decât victoria binelui asupra răului, victoria luminii asupra întunericului, victoria vieţii asupra morţii…

„Îi avem alături de noi, ca de fiecare Hanuka, în ultimii opt ani de zile, pe membrii formaţiei Mazel Tov din Cluj-Napoca, conduşi de Vasile Socea", a mai spus Fredi Deac, iar pe scenă, alături de dirijorul formaţiei clujene au urcat şi şi-au cucerit din nou publicul - Sulamita Socea (voce & tamburină), Tudor Baba (clarinet), Dacian Ceșa-Goje (acordeon), Cristian Goia (contrabass), Antonella Filip (percuţie) şi Radu Mureșan (saxofon).

Cei care au participat la sărbătoarea de Hanuka de la Sinagogă au fost invitaţi, după concert, să servească un pahar de vin, gogoşile tradiţionale coapte pentru această sărbătoare în comunităţile de evrei şi - pentru prima oară la Bistriţa – bine-cunoscuţii bănuţi de ciocolată „Hanuka gelt".

Evenimentul a fost organizat de Comunitatea Evreilor Bistrița, Centrul Județean pentru Cultură Bistrița-Năsăud şi Societatea de Concerte Bistrița, iar din program nu au lipsit piesele şi suitele instrumentale, alături de alte cântece renumite în preajma acestei sărbători, în comunitatea evreilor - cântece care descriu fie bucuria şi obiceiurile acestei sărbători, fie dragostea tinerilor sau cântecele de leagăn care să-i liniştească pe prunci „până când face mama om din tine", fie mulţumiri închinate lui Dumnezeu - cum a fost şi „Toda", cu tulburătoarele-i versuri: „Mulţumim, Doamne, pentru lumina ochilor, pentru prieteni, pentru cântece, pentru inimile iertătoare, pentru că prin toate acestea existăm. Mulţumim pentru râsul copiilor, pentru albastrul cerului, pentru pământul şi căminul cald, pentru femeia iubitoare de alături, pentru ziua de fericire, inocenţă şi onoare, pentru ziua tristă care trece şi dispare..."