Departe de orice. In alta lume, in lumea unui poet adevarat.

Nu va promit decat un singur lucru. Dupa ce veti inchide cartea, veti intelege altfel literatura si veti fi cu adevarat mandri ca o astfel de carte a fost scrisa de un scriitor care traieste la Bistrita. Si care povesteste intamplari din Rebrisoara, Nasaud, Sangeorz-Bai. Se plimba pe strazile noastre, face cumparaturi de la minimarketul din colt, a predat la un liceu din oras si tocmai s-a intors de la o bursa la Stuttgart. “Irezistibil” a aparut in noiembrie 2010 la Editura Cartea Romaneasca.

Despre carte:

“Irezistibil, debutul in proza al lui Dan Coman, este romanul vietii lui D Great Coman, un poet care, in cautarea succesului, isi pierde nu doar identitatea, ci si chiar cele mai profunde substraturi ale fiintei. Locuit si manipulat de un altul – lipsit de scrupule si condus de visuri de glorie literara – poetul se autodevoreaza, punind astfel punct acestei coabitari fatidice. In final, ramine un ecorseu de poet sub lupa unui prozator necrutator.”

Tinem in mina o carte despre viata, o carte in care, cu fiecare poveste, viata se ia si se da. Cite una pe zi. Alchimist elegant, Dan Coman amesteca substantele: poezie, prietenie, dragoste, glorie, tradare si iar poezie. De data asta a lasat usa intredeschisa. Putem, iata, sa nu mai banuim ce face el.” (Florin Partene)

In Irezistibil, grotescul, autobiografia, fantasticul coexista. Textul isi submineaza incontinuu propriile premise si conventii. E o carte care pare indreptata furibund impotriva autorului insusi, o carte carnavalesc-tragica despre neputinta, minciuna, impostura, despre propria aneantizare intr-un Celalalt incomprehensibil. Un roman care are in centrul lui un pact aparent derizoriu, in fond faustic, cu Cartea. Sau doar un text crud despre cineva care vrea sa spuna Eu – si ii este cu neputinta. Cu acest volum straniu si deconcertant, Dan Coman a scris prima „autofictiune fantastica” din literatura romana.” (Teodor Duna) 

Confesiuni funambulesti, hohote de ris si scincete, totul pentru a spune raspicat ca poezia e dezmeticire, chiar daca aceasta dezmeticire nu face altceva decit sa ne confrunte cu teribilul spectru, pentru ca, pina la urma, dezmeticirea vine la brat cu prabusirea. Dan Coman nu ne lasa nicio iluzie, cititorii nu exista, poetul moare sufocat cu versurile proprii. Asistam la prabusirea prin poezie in maniera unica a lui Dan Coman; nimic nu pare mai fascinant, mai «izeristibil».” (Marin Malaicu-Hondrari) “

UPDATE: Fragment II - O intalnire cu cititorii

“Dumneavoastra sunteti domnul poet? m-a intrebat omul care se apropiase de masina, da, da, am zis sufland fumul intr-o parte, va asteptam. Am fost numa. sa-mi iau ceva de mancare, gata, putem pleca ? Sigur ca da, am zis aruncand tigara la jumatate, pornim chiar acum. Mirosea a inchis in masina, era deja foarte cald, cateva zeci de iconite atarnau de parbriz iar soferul isi asternuse masa intre scaunele din fata, peste frana de mana, o hartie desfacuta in care erau cateva bucatele de salam si doua felii de paine. Serviti si dumneavoastra daca vreti, mi-a zis el demarand cu zgomot, eu n-am mancat nimic azi si deja ma roade stomacul. Nu, multumesc, vedeam cu coada ochiului cum lua cate o felie de salam, o baga pe toata in gura, apoi, dupa ce mesteca bine-bine, scuipa coaja pe geam, se fumeaza la dumneavoastra in masina ? Eu nu fumez, dar daca vreti puteti fuma linistit, mi-a zis muscand din paine si luand curba la stanga, spre Nasaud. Mi-am aprins o tigara dar am regretat imediat, locul scrumierei era ocupat de hartia pe care acum mai ramasese doar o bucatica de salam, am deschis geamul dar, asa cum mi se intampla de cate ori vreau sa fac asta, scrumul mi-a venit inapoi pe blugi, cand a incetinit la bariera am aruncat-o, nu mai fumez pana ajung, mi-am spus, da-o naibii de tigara. Deci dumneavoastra sunteti dom’ poet, zise iar omul frecandu-si mainile, sugandu-si o masea si asezandu-se mai comod in scaun. Da, am zis eu, de-abia astept sa ma intalnesc cu copiii. Soferul a eructat scurt; apoi, aplecandu-se putin peste volan, a zis: nu ma asteptam sa aratati asa. Masina rula cu viteza si scartaia din toate incheieturile, nu zau, sa nu va suparati, dar nu ma asteptam sa aratati asa. Depasi un camion chiar in curba, masina din fata trebui sa opreasca brusc ca sa avem noi loc, noroc ca n-avea viteza, cred ca celalalt sofer s-a speriat rau de tot, nici macar n-a claxonat. Astalalt n-avea nici o treaba, isi scuipa in maini si mari viteza, doamna Ileana e foarte buna cu copiii, are grija de ei si face o gramada de activitati, noi suntem multumiti de dansa. Am si eu un baiat intr-a cincea, i-am spus aseara ca vin dupa dumneavoastra si asta s-a trezit la cinci, deodata cu mine, nu a mai vrut sa se culce la loc, tata, a zis, cand vine domnul poet ? Mamaliga lui, tare istet mai e, premiantul clasei, o sa-l vedeti si dumneavoastra, negricios si inalt ca mine, dar iute si aprig ca maica-sa.”

 “N-am mai mers mult, in dreptul unei case cu etaj, din caramida rosie, nezugravita, am oprit. Aici e scoala, zise soferul, va asteapta, dupa cum vedeti. Intr-adevar, in fata usii de la intrare stateau cateva femei, una era imbracata in costum popular, susoteau cu privirile intoarse spre masina, doi barbati la costum se apropiara imediat ce am deschis portiera, bine ati venit, mi-a zis cel mai gras si mai mic dintre ei, care purta de-a lungul burtii o panglica tricolora, bine ati venit. Eu sunt primarul comunei, Pop ma numesc. Buna ziua, am raspuns, bine v-am gasit. Celalalt barbat le-a facut un semn scurt femeilor si cea in costum popular s-a repezit inauntru si-ntr-o clipa a iesit cu o tava pe care erau o paine si o sticla, tuica probabil, noi vrem sa va primim asa cum se cuvine, zise primarul, acesta e obiceiul nostru din mosi stramosi. Celalalt luase tava din mainile femeii si se apropie de mine, paine si tuica, a zis intin- zandu-mi-o. O-la-la, ma gandeam, unde-am nimerit ? Dar nu trebuia, eu. Sunteti oaspetele nostru de seama, cultura romana trebuie intampinata cum se cuvine. Va rog, va rog, zise primarul. si rupand o bucata de paine mi-o intinse, apoi umplu doua pahare. Deja era plin de lume, probabil ajunsesera si cei care au taiat-o de la inmormantare, primarul isi drese vocea ; apoi, ridicand paharul, spuse: draga domnule poet, in numele comunei Rugu Ilvei va uram bine ati venit!

Femeile incepusera sa aplaude, extraordinar, ce primire, ma gandeam. Am luat o inghititura de tuica, oa, ce tare e, am zis, oau. O, nu asa, nu asa, toata dintr-o inghititura, zise primarul umplandu-si iar paharul si aratandu-mi cum. Dar eu nu pot bea asa, am dat sa spun, va rog frumos, traditiile si obiceiurile bravului popor roman sunt sfinte, zise primarul solemn, turnandu-si inca un pahar. Am baut si eu din paharul meu, totul dintr-o inghititura, zambeam, desi ma ustura pieptul iar limba imi ardea, mama, cand o sa le povestesc prietenilor mei, ce-or sa se mai distreze, multumesc de intampinare, am zis, multumesc.

Ultimele babute care fugisera de la inmormantare au ajuns in dreptul scolii si susoteau cu cei deja prezenti, asta-i poetu’? Asta-i, asta-i, matusa ! Si dupa ce am mai luat o bucatica de paine primarul a zis inca o data bun venit si acum aplaudau cu totii, incredibil, sunt vedeta satului, acest Cristian Pomohaci al poeziei tinere. Zambeam amintindu-mi de cate ori ne prapadeam de ras cu amicii mei punandu-ne asa, in raspar, nume dintr-astea de cantareti de muzica populara, dar uite ca acum, a dracu, se potrivea. Femeile aflate langa usa scolii mi-au facut loc sa intru, sarumana, am zis, sarumana, bine ati venit la noi, zise una dintre ele, cea in costum, am vazut ca era schioapa bine de tot, s-a apropiat asa, sontac-sontac de mine, eu sunt Ileana, mi-a zis, eu v-am tot deranjat cu telefoanele, o, buna ziua, imi pare bine sa va cunosc. Intrati, intrati, mi-a zis ea, va rog, pe aici.
Deasupra usii era agatata un fel de cununa din flori artificiale, iar pe o alta usa, prima pe dreapta cum intrai pe hol, dedesubtul tablitei pe care scria ,,Sala profesorala. era lipita o hartie pe care se putea citi :

“Domnule Poet bine ati venit“

Alte fragmente puteti citi pe http://www.zf.ro/ziarul-de-duminica/irezistibil-de-dan-coman-7692273/; http://www.psychologies.ro/Cultura/Carte/Irezistibil-Fragment-1492576; http://www.suplimentuldecultura.ro/index/continutArticolNrIdent/Avanpremiera/6121

Dan Coman s-a nascut la 27 iulie 1975 in localitatea Gersa, jud. Bistrita-Nasaud. A debutat cu volumul anul cirtitei galbene, Editura Timpul, Iasi, 2003. Au urmat volumele: ghinga, Editura Vinea, Bucuresti, 2005 si in anul 2009, Dictionarul Mara, Editura Cartier, Chisinau. Prezent in volumul colectiv Camera (Euphorion, Sibiu, 1995), alaturi de poetii Marin Malaicu-Hondrari si Florin Partene. A publicat poezie in majoritatea revistelor literare importante din Romania si tot in Romania a sustinut peste 30 de lecturi publice.

Autorul despre carte:

http://www.unica.ro/detalii/articole/irezistibil-dan-coman-7519.html