Complexul Muzeal Bistrița-Năsăud propune publicului întâlnirea cu opera unuia din cei mai importanți reprezentanți ai artei românești – Theodor Pallady, grație generozității colegilor de la Muzeul da Artă Craiova.

Născut la Iași, în anul 1871, într-o familie boierească înrudită cu Cantacuzinii, viitorul artist și-a descoperit la o vârstă fragedă pasiunea pentru desen. După studiile liceale la Liceul Sfântu Gheorghe din București, la insistențele părinților se înscrie la Școala de Poduri și Șosele din București, ulterior la Politehnica din Dresda (1887 – 1889), unde frecventează atelierul pictorului Ervin Oehme.

În 1889 pleacă la Paris unde studiază în atelierul lui Edmond Aman-Jean, din 1891 la École Nationale de Beaux-Arts în atelierul lui Gustav Moreau, unde îi are colegi pe Matisse, Marquet, Rouault, Bussy, Martel, Manguin, Guerin.

A debutat expozițional în cadrul Pavilionului României de la Expoziția Universală de la Paris (1900). Prima expoziție personală la București are loc în anul 1902 la Ateneul Român, cu toate că rămâne în mediul parizian până în 1940, dar cu dese călătorii în țară, fiind frecvent în expozițiile epocii.

La Paris, prima personală a avut loc în anul 1920. Este prezent la Bienala de la Veneția în 1924, 1940 și 1942.

Schimbarea de regim și noua ideologie îl țin ani la rând în afara fenomenului expozițional. Abia în anul 1954 îi este deschisă o expoziție retrospectivă fiind declarat maestru emerit al artei. Moare la 16 august 1956.

Influențele diverse, de la impresionismul promovat de către maestrul său Gustav Moreau, la spiritul artei 1900 și contactele cu fovismul i-au influențat creația, dar care se păstrează sub comandamentele unei sensibilități puternice și a unei asceze dublate de rigoarea desenului și surprinderea esenței.

În orice tablou – spunea artistul – e prezent un mister. „Un tablou este un poem pictural .. de linii , de forme, de culori”.