Bucătarul restaurantului se numeşte Miao (a se citi Miau, îl amuză şi-i place) Shuyan. E la vreo 40 de ani. O rupe bine-bine pe româneşte. Gestionează cu pricepere întreaga afacere. Accentul cade însă pe bucătărie. Chiar dacă ne despart mii de kilometri rămâne tot un gurmand, dar pus pe fapte mari. Face minuni în arta culinară a provinciei lui: Shandong.

Ce am mâncat ? O imensă farfurie cu un mix făcut de el: pui cu sos de stridii şi ciuperci aromate, pui Beijing, aperitiv din pui Shanghai, pacheţele de primăvară, aripi crocante, pui cu zece feluri de legume, totul asezonat cu câteva sosuri speciale, chinezeşti, ceva dulce-acrişor, oarecum iute, cu garnitură de orez de Shandong şi spaghete creţe cu varză. Desertul - mere confiate à la Shanghai.

De-a dreptul delicios! Combinaţia şi cantitatea le-a stabilit băiatul lui Miao. Trebuie să recunosc că totul a rimat perfect. Nici cantitatea nu a fost exagerată. Pe final te simţi sătul şi ai acea senzaţie de saţietate plăcută pe care ţi-o procură cu siguranţă numai o masă ce ţi-a căzut bine.

Seara, desfăşurată sub genericul „Arta culinară chineză la Bistriţa”, a fost organizată de Asociaţia de prietenie româno-chineză, filiala Bistriţa-Năsăud, în cadrul proiectului „Artă şi măiestrie la Bistriţa”. Animatori: Cristian şi Monica Munthiu, Remus Lung, Ioan Platon, alţi membri ai asociaţiei. O iniţiativă excelentă, arc peste mări şi ţări, tocmai pentru a demonstra că prietenia şi omenia nu pot fi zăgăzuite de nimeni şi de nimic. Şi unde să se cunoască mai bine oamenii şi să mai schimbe o vorbă în tihnă, unde altundeva decât la masă ? Am plătit 20 de lei, ca toată lumea, dar a meritat banii.

Îi felicit pe organizatori pentru surpriza oferită şi promit că am să mai trec pe la Miao. Pe bune, fără nicio frică, pentru că la plecare, pe trotuarul de vizavi se plimbau agale două pisici...Nu sunt deci probleme - mi-am zis şi m-am grăbit către casă, zâmbind în sine-mi şi gândindu-mă că poate tocmai de aceea îi place să-i spui Miau...Vorbe dom′le, vorbe ! Vezi, chinezii au rezolvat deja pacea cu neamul pisicesc, câinesc ş.a.m.d. Oare, nu ar fi timpul să redescoperim şi noi pacea ?