Literatura română este o mare enigmă pentru Occident, ne îmbătăm cu apă rece dacă ne imaginăm că se ştie ceva despre ea – căci în realitate, cărţi extrem de frumoase ale scriitorilor români nu au pătruns în occident. Avem de a face cu o crimă culturală de care nu este nimeni vinovat...
Calm, relaxat şi senin, scriitorul Filip Florian a povestit astă seară, la ArtGaleria de pe Pietonalul Liviu Rebreanu cât de pasionat era de jurnalismul pe care l-a practicat în anii 90, cum a început ca redactor la Cuvântul şi a terminat ca şi corespondent la Europa Liberă şi la Deutsche Welle, cum e să fii rudă cu un scriitor celebru (bunicul bunicului său este Ioan Slavici!), cum a devenit dinamovist fanatic după altercaţii din copilărie cu nişte fani ai Craiovei, cum reuşeşte să scrie ziua sau noaptea, doar la computer, cum sunt percepuţi scriitorii români în străinătate şi cum ne îmbătăm cu apă rece imaginându-ne că literatura română este cunoscută, cum a decis într-o zi să se retragă din presă pentru a scrie cărţi, cum a renunţat la un salariu atractiv pentru a risca să trăiască doar din scris...
„Nu ştiu ca, de la Flaubert încoace să mai fi făcut cineva la fel” a subliniat scriitorul George Ţâra, secretar de redacţie, pe vremuri, tot la Cuvântul. „Flaubert spunea că în literatură se intră ca într-un ordin religios. Cam aşa ceva a făcut şi Filip Florian...”
„Nu păţeşti nimic dacă nu ştii cine e ministrul turismului” i-a asigurat Filip Florian pe cei prezenţi, povestind că după ce a renunţat la jurnalism – un an de zile nu a mai citit niciun ziar, n-a mai ascultat ştiri la radio şi nici nu le-a mai urmărit la televizor. Abia apoi a început cu adevărat să scrie cărţile de succes „Degete mici”, „Băiuţeii” sau „Zilele regelui”.
Primul tiraj din „Toate bufniţele” – cartea prezentată astă seară şi la Bistriţa de scriitorul Marin Mălaicu Hondrari – s-a epuizat în primele săptămâni de la apariţie.