Sinagoga a fost electrizată astă seară de trupa lui Mike Godoroja şi trupa sa de instrumentişti – Blues Spirit. Un concert despre „o scrisoare de dragoste care nu s-a mai scris de acum 15 ani”, despre dimensiunea spirituală a blues-ului, despre pulsaţia ritmică greu de descoperit la Bach, Mozart sau Brahms...
„Bună dimineaţa, feţi frumoşi şi ilene cosânzene...” şi-a întâmpinat Mike Godoroja publicul bistriţean prezent astă seară la Sinagoga din Bistriţa.
Evident că bluesul nu a fost inventat, descoperit sau îmbunătăţit în România – dar trăit şi simţit până în măduva oaselor cu siguranţă că a fost şi este.
Cel puţin asta a fost impresia celor care au asistat la concertul lui Mike Godoroja. Fără a fi un show-man în sensul contemporan al cuvântului, Mike Godoroja şi-a vrăjit audienţa prin discurs: o voce molcomă, în stare să povestească minute în şir despre vremurile de graţie petrecute alături de Mircea Cărtărescu, Florin Iaru, Moţu Pitiş sau Ion Stratan, despre copiii care ne depăşesc cu repeziciune dar sunt, la rândul lor depăşiţi de tehnologie, despre bluesul sufletului nostru zbuciumat, despre cum spunea Grigore Leşe că bluesul este un fel de doină, despre cum cântau oamenii pe plantaţie la cutii de carton, sticle ciobite, sârme şi cuie, despre câte-n lună şi-n stele...