Exact într-o asemenea frumoasă zi de 27 august – dar cu aproape 200 de ani în urmă – Franz Iosif, împăratul Austriei era silit să emită o rezoluţie care să rezolve delicata problemă a averilor grănicereşti. Cine l-a constrâns să facă un asemenea gest? Un modest dar foarte luminat învăţător din Feldru. Un caz aproape unic în istoria culturii române:
Impresionantul şi pe alocuri tragicul destin al învăţătorului Vasile Naşcu din Feldru a fost readus în atenţia publicului zilele trecute, la Feldru – acolo unde Primăria, Consiliul Local, Centrul Judeţean pentru Cultură Bistriţa-Năsăud, reprezentanţii diasporei şi Fundaţia Ethnos (Revista Zestrea) coordonată de Alexandru Uiuiu au pus la cale o serie de evenimente culturale cu prilejul aniversării a 200 de ani de la naşterea învăţătorului Vasile Naşcu – una dintre cele mai fascinante personalităţi ale Văii Someşului.
“Ne-am dorit în mod special să organizăm de Zilele Comunei Feldru şi un altfel de tip de manifestări decât cele tradiţionale, ne-am dorit să angrenăm comunitatea în acţiuni culturale, ştiinţifice, sportive şi de timp liber care să-i sporească şi calitatea vieţii. Tânăra solistă de muzică populară Anamaria Marti a avut mână liberă să pună la punct un spectacol folcloric intitulat “Cântece de cătănie” din care a făcut parte şi Domnica Dologa dar şi mulţi tineri foarte talentaţi din Feldru şi a ieşit un lucru absolut impresionant... S-a întâmplat şi o primă expoziţie de pictură realizată de Eugen Alupopanu şi am încercat, totodată, să evidenţiem şi personalitatea lui Vasile Naşcu dar şi rolul lui istoric în dezvoltarea comunei Feldru şi a întregii văi a Someşului...” a explicat Alexandru Uiuiu pentru Bistriţeanul.ro.
Vasile Naşcu s-a născut la Feldru, în 1816, într-o familie de ţărani grăniceri, a făcut primii ani de şcoală în satul natal, a urmat Şcoala superioară normală din Nsăud iar după serviciul militar de 5 ani a terminat cursurile pedagogice – în 1838 fiind numit învăţător în Feldru unde a predat până în 1850, când este transferat la Şcoala normală din Năsăud.
Ca învăţător a avut merite deosebite atât în activitatea de la clasă cât şi în obişnuirea elevilor cu activităţi practice precum creşterea pomilor fructiferi.
A depus o activitate deosebită pentru a lămuri situaţia locuitorilor de pe Valea Rodnei – adunând documente referitoare la drepturile de proprietate grănicerească iar ca membru al Comitetului scolastic a lucrat 10 ani pentru apărarea proprietăţilor grănicereşti şi a făcut posibil ca, din fondul de montur venit la dispoziţia grănicerilor să se ofere 4-5.000 de florini pentru tinerii care urmau diferite şcoli.
A luptat şi a obţinut recâştigarea dreptului de crâşmărit pentru 29 de comune (din care o parte mergea spre şcolile comunale) şi a drepturilor asupra unor munţi şi păduri, având un merit deosebit la deschiderea gimnaziului năsăudean, a contribuit la îmbunătăţirea salariilor învăţătorilor de la Şcoala normală, trivială şi de fete.
Cum a început totul
Pe când era învăţător la Feldru, aici a izbucnit o ceartă între localnici şi saşii din Jad (actualmente Livezile) pentru că saşii mutaseră semnele de hotar înspre malurile Someşului, încălcând din nou hotarul feldrihanilor.
Vasile Naşcu a fost cel care a întocmit atunci un protest în scris, pe care, în fruntea unei delegaţii de 17 ţărani, l-a prezentat la comandantul Regimentului de grăniceri, cerând să se facă dreptate.
La doar 24 de ani - a ajuns pe jos până la Viena
Cu acest protest a călătorit învăţătorul din Feldru de şase ori până la Viena – prima dintre călătorii realizată pe când învăţătorul avea doar 24 de ani, în 1840, iar ultima în 1867.
În 1860, împreună cu căpitanul George Lica din Sângeorz-Băi, căpitanul Ion Purcăilă din Bârgău şi cu Ioachim Mureşan, primul jurist român din ţinutul Năsăudului – Vasile Naşcu ajunge din nou la Viena cu un memoriu semnat de cei patru şi întocmit pe baza documentelor aduse de Naşcu “cu desagi” de la Viena, document care a fost înmânat monarhului pe 13 decembrie 1860.
Este meritul incontestabil al lui Vasile Naşcu care – rămas singur la Viena aproape un an de zile şi părăsit de prieteni – a stăruit cu multă încăpăţânare să-i convingă pe miniştri austrieci că cererile exprimate în petiţie sunt cât se poate de îndreptăţite. Aici a purtat discuţii aprinse cu primul ministru, arhiducele Rainer, cu ministrul de finanţe şi cu preşedintele Cancelariei Aulice Transilvane şi a ajuns, în cele din urmă chiar în faţa împăratului Franz Iosif.
În cele din urmă, împăratul s-a văzut silit să emită o rezoluţie pe 27 august 1861 care să rezolve problema averilor grănicereşti...
(va urma)
Sursa: Vasile Naşcu – 200 de ani de la naştere – Diaspora Feldrului îşi omagiază plaiurile natale, volum coordonat de Alexandru Uiuiu şi publicat la Editura Charmides în 2016.
FOTO: Alexandru Uiuiu / Revista Zestrea